Trasport Catena Pas cu PasTransport gratuit la comenzile peste 300 lei | Program Call Center: Luni - Vineri, 9:00 - 17:00, 0374.336.802

Scolioza lombara: simptome, cauze si metode de tratament

Postat in: Sfatul Medicului
Dr. Alin POPESCU
de , Medic primar – Medicina Sportiva
Data publicării: 13 aprilie 2022 Ultima actualizare: 13 aprilie 2022

Scolioza lombara este o afectiune in cadrul careia axa coloanei vertebrale deviaza, rezultand astfel o curbura laterala anormala. Ea poate avea una sau mai multe curburi care apar mai intai in plan frontal, iar ulterior va aparea si rotatia vertebrelor. In cele din urma, deformarea coloanei data de scolioza lombara va fi tridimensionala, adica in toate cele trei planuri (frontal, transversal si sagital).

Grupa de varsta cea mai afectata de scolioza lombara este reprezentata de copii si adolescenti. Peste 90% din cazuri sunt diagnosticate sub 18 ani (in special intre 10 si 15 ani), iar cauzele pentru care apare scolioza lombara nu sunt insa pe deplin elucidate. Se cunosc insa cativa factori de risc, printre care terenul genetic, maladii congenitale ale coloanei vertebrale sau alte boli care afecteaza coloana. Fetele sunt mai predispuse pentru scolioza lombara decat baietii.

Diagnosticul bolii se pune cu ajutorul indicelui sau unghiului Cobb, care masoara unghiul format intre vertebre. Un unghi Cobb mai mare ca 10 grade pune diagnosticul de scolioza lombara.

Simptome scolioza lombara

Cazurile usoare de scolioza lombara pot trece neobservate, pentru ca semnele timpurii sunt discrete. Acestea pot fi reprezentate de:

  • curbura laterala a coloanei observata de catre unul dintre parinti.
  • Bluza sau tricoul atarna neuniform. Daca un parinte, un prieten sau chiar copilul cu scolioza lombara observa acest lucru, chiar daca pare o deviatie minora, trebuie neaparat efectuat un consult medical, pentru ca scolioza este mult mai usor de tratat daca este depistata precoce.

Doar aproximativ 10% dintre copiii si adolescentii care sunt afectati de scolioza lombara vor dezvolta o deviatie a coloanei vertebrale care sa fie evidenta si care sa cauzeze simptome mai serioase. Totusi, exista cazuri in care aceasta afectiune este neglijata, iar manifestarile pot fi urmatoarele:

  • Modificari ale posturii: capul va fi intors usor intr-o parte, iar unul din omoplati va iesi mai mult in evidenta. In plus, in pozitie verticala se va putea observa ca bratele vor avea lungimi diferite si umerii vor fi asimetrici.
  • Modificari ale mersului: in cazul in care coloana vertebrala se curbeaza prea mult in lateral, articulatiile soldurilor vor fi si ele afectate, iar mersul se va modifica.
  • In cazuri avansate de scolioza lombara, coloana isi va pierde din flexibilitate si va deveni mai rigida, iar acest lucru poate sa cauzeze probleme la respiratie.
  • Asimetria cutiei toracice (coastele dintr-o parte vor fi mai sus decat coastele din partea opusa) poate sa afecteze in timp si inima, care nu va mai putea pompa in mod eficient sangele.
  • Rigiditatea spatelui
  • Oboseala sau lipsa de energie din cauza incordarii musculaturii
  • Tulburari de echilibru
  • Aparitia durerilor de spate in cazul scoliozei lombare severe, datorita spasmelor musculare, inflamatiei locale si degenerarii discurilor intervertebrale.

Cauze scolioza lombara

Dupa cum am precizat, majoritatea cazurilor de scolioza lombara sunt diagnosticate la copii si adolescenti, adesea in perioada de crestere dinaintea pubertatii, iar in aceste cazuri terenul genetic si istoricul familial pot fi factori de risc.

Alte cauze mai rar intalnite pentru scolioza lombara sunt:

  • Distrofiile musculare
  • Malformatii congenitale (de exemplu spina bifida)
  • Infectii
  • Tumori
  • Sindromul Marfan
  • Sindromul Down

Modificarile degenerative ale vertebrelor si discurilor intervertebrale sunt des intalnite pe masura ce inaintam in varsta. Aceste modificari pot sa cauzeze la unele persoane si scolioza lombara degenerativa. Cauza responsabila pentru acest tip de scolioza lombara nu este cunoscuta, dar ea este asociata cu degenerarea progresiva a discurilor dintre vertebre, precum si a altor componente ale coloanei, si poate sa duca la stenoza spinala (ingustarea canalului spinal lombar).  

Metode de tratament pentru scolioza lombara

Tratamentul pentru scolioza lombara variaza in functie de severitatea curburii, adica a unghiului Cobb, de tipul deformarii si de potentialul sau de progresie.

Peste 90% din cazurile de scolioza au gradul de curbura mic, adica sub 20 de grade, iar in aceste cazuri tratamentul este reprezentat de kinetoterapie (sub supravegherea unui specialist). Bineinteles, controlul periodic la medicul ortoped este obligatoriu.

In cazurile de scolioza lombara cu unghiul Cobb cuprins intre 20 si 50 de grade, programul de kinetoterapie nu va fi de ajuns, iar tratamentul va include si purtarea unui corset Cheneau. Acesta se va purta conform indicatiilor medicului, dar, in general, recomandarea este ca acest corset pentru scolioza lombara sa fie purtat 24 de ore din 24. Alte indicatii pentru purtarea corsetului sunt:

  • In cazurile de scolioza lombara diagnosticata la copii in perioada de crestere cu un unghi Cobb intre 25 si 40 de grade.
  • La copii cu gradul curburii sub 25 de grade, dar in cazul carora scolioza lombara s-a agravat, adica a avansat cu mai mult de 5-10 grade in sase luni.
  • In cazul copiilor cu imaturitate scheletica importanta (in perioada dinaintea debutului pubertatii), purtarea corsetului pentru scolioza lombara este obliga

Dupa cum am precizat, corsetul se poarta 24 ore din 24, de regula pentru cativa ani, pana la atingerea maturitatii scheletice. Exista si contraindicatii pentru corsetul Cheneau, si anume: copiii care au atins maturitatea osoasa, copiii in crestere cu unghiul Cobb mai mare ca 45 de grade, precum si copiii cu scolioza lombara care refuza sa poarte corsetul.

Interventia chirurgicala este obligatorie in cazul in care unghiul Cobb este mai mare de 50 de grade, iar scopul acesteia este de a indrepta coloana vertebrala. Cea mai utilizata procedura pentru scolioza lombara este fuziunea spinala, care reprezinta fixarea a doua sau mai multe vertebre intre ele, astfel incat sa nu se poate misca independent. Intre vertebre va fi plasat material osos sau asemenator osului, iar placi sau tije si suruburi pot fi utilizate pentru fixare.