Osteomalacia sau boala oaselor moi – ce este si ce simptome prezinta aceasta afectiune?

Prevalenta exacta a osteomalaciei in lume este foarte greu de definit, deoarece aceasta afectiune este asimptomatica in majoritatea cazurilor, in special la varstnici. 

Termenul de osteomalacie provine din limba greaca si inseamna „oase moi” (osteo=os si malakia=moliciune).

CUPRINS:

Ce este osteomalacia?
Cauze si factori de risc pentru osteomalacie
Simptomele osteomalaciei
Diagnosticul de osteomalacie
Tratamentul osteomalaciei

Ce este osteomalacia?

Dupa cum am precizat, osteomalacia este o boala care slabeste oasele, ceea ce face ca acestea sa se fractureze mai usor.

In interiorul oaselor exista o structura numita matrice osoasa la nivelul careia se depun cristale de hidroxiapatita in cursul procesului de mineralizare osoasa. La persoanele cu osteomalacie, aceasta mineralizare este dereglata, iar osul nu va avea rezistenta normala (va fi demineralizat).

Cauze si factori de risc pentru osteomalacie

Cea mai frecventa cauza a osteomalaciei este deficitul de vitamina D, care apare de cele mai multe ori datorita expunerii insuficiente la razele solare. De fapt, rahitismul aparut la copii are aceeasi cauza ca si osteomalacia, diferenta dintre aceste doua afectiuni fiind reprezentata de varsta la care se manifesta.

Sinteza vitaminei D active (calcitriol) incepe in piele, unde colecalciferolul (vitamina D3) este format prin actiunea radiatiei UVB. Ulterior, vitamina D3 este transportata la ficat, unde este transformata sub actiunea unei enzime in calcidiol (25-hidroxi-vitamina D), iar ultimul pas in sinteza vitaminei D active are loc in rinichi, unde calcidiolul este transformat in calcitriol.

Asadar, deoarece ficatul si rinichii indeplinesc un rol esential in activarea vitaminei D, alte cauze care determina aparitia osteomalaciei sunt reprezentate de afectiuni ale rinichilor precum insuficienta renala cronica si sindromul nefrotic, sau de ciroza hepatica. In plus, osteomalacia poate sa aiba si alte cauze precum:

• Afectiuni ale tractului gastrointestinal: malabsorbtia din cadrul diferitelor maladii gastrointestinale precum boala celiaca, insuficienta pancreatica sau la pacientii care au suferit interventii chirurgicale (gastrectomie, rezectia intestinului subtire).
• Unele medicamente: anticonvulsivante precum carbamazepina sau fenitoina, antifungice (ketoconazolul), izoniazida, rifampicina, teofilina sau corticosteroizii.

Desi nu exista date suficiente pentru a recomanda evaluarea nivelului seric de vitamina D la pacienti asimptomatici, anumite categorii de oameni prezinta un risc mai mare de a dezvolta osteomalacie: varstnicii (imbatranirea reduce productia de vitamina D de la nivelul pielii), cei cu obezitate sau persoanele cu pielea inchisa la culoare.

Simptomele osteomalaciei

Dupa cum am amintit mai sus, de regula osteomalacia nu da simptome la inceput, insa pe masura ce boala progreseaza, simptomele pot fi reprezentate de:

• Durere si sensibilitate osoasa (in special in zona coapselor, genunchilor sau in zona coloanei vertebrale)
• Slabiciune musculara (in special la nivelul muschilor coapsei) si dureri articulare
• Spasme musculare
• Dificultate la mers
• Fracturi de fragilitate (fracturi aparute in urma unui traumatism care in mod normal nu ar determina fractura)

Diagnosticul de osteomalacie

Nu exista o analiza de laborator specifica pentru diagnosticul osteomalaciei, insa majoritatea pacientilor au hipocalcemie si hipofosfatemie, precum si un nivel seric scazut de vitamina D. Acesta din urma este de obicei foarte mic (<10 ng/ml) la pacientii cu osteomalacie nutritionala. Alti markeri modificati in cadrul acestei afectiuni sunt calciul urinar (scazut) si nivelul parathormonului (crescut).

In cele mai multe cazuri este nevoie de mai multe investigatii pentru ca medicul sa poata puna diagnosticul de osteomalacie, iar acestea includ radiografii de oase si evaluarea densitatii minerale osoase (prin osteodensitometrie).

Biopsia osoasa din creasta iliaca este considerata standardul de aur pentru stabilirea diagnosticului de osteomalacie, dar aceasta analiza invaziva este rezervata pentru cazurile in care celelalte investigatii nu au fost concludente.

Tratamentul osteomalaciei

Dupa stabilirea diagnosticului de osteomalacie, suplimentarea cu vitamina D este esentiala, iar tratamentul poate sa duca la imbunatatirea semnificativa a rezistentei osoase si la ameliorarea simptomatologiei in doar cateva saptamani.

Vor fi monitorizate nivelurile de calciu seric si urinar, initial dupa 1 si 3 luni, iar apoi la fiecare 6 luni pana la normalizarea valorilor. Nivelul seric de vitamina D va fi monitorizat la 3 luni dupa inceperea tratamentului.

Intrucat aportul inadecvat de calciu poate contribui la aparitia osteomalaciei, pe langa suplimentarea de vitamina D pacientii trebuie sa ia si cel putin 1000 mg de calciu pe zi.

Osteomalacia se considera a fi vindecata atunci cand valorile calcemiei, calciuriei si densitatii minerale osoase se normalizeaza, dar in general aceasta poate dura intre cateva luni si un an.

Pe langa tratamentul descris mai sus, pentru a mentine oasele sanatoase medicii recomanda si expunerea suficienta la soare, stoparea fumatului, limitarea consumului de bauturi alcoolice, adoptarea unui regim alimentar sanatos si evitarea sedentarismului.