Osteomielita: cauze, simptome, diagnostic si tratament
Osteomielita este o boala a oaselor caracterizata de inflamatia osului si a maduvei osoase si este cauzata de infectarea sangelui cu stafilococul auriu sau cu alte bacterii.
Bacteria patrunde in organism prin leziuni ale tegumentului sau ale mucoaselor, iar patogenul bacterian variaza, in general, in functie de mecanismul de infectie si de varsta pacientului.
Este considerata o afectiune rara si poate afecta atat adultii, cat si copiii.
De asemenea, trebuie sa mentionam ca infectia de la nivelul osului poate aparea rapid sau se poate dezvolta in timp, iar lipsa tratamentului conduce, pe termen lung, la distrugerea permanenta a osului afectat.
In acest context, este foarte important sa va prezentati la cabinetul medicului specialist imediat cum constatati aparitia primelor simptome.
CUPRINS
Osteomielita hematogena vs osteomielita contigua
Osteomielita: simptome
Osteomielita-cauze
Diagnostic
Osteomielita: tratament
Complicatii
Preventie
Osteomielita hematogena vs osteomielita contigua
Osteomielita este clasificata in doua categorii: hematogena si prin inoculare directa sau contigua.
Cea hematogena este cauzata de patrunderea bacteriei prin sange si apare mai des la copii.
De cealalta parte, cea prin inoculare directa sau contigua este cauzata de contactul dintre tesut si bacterie.
Manifestarile clinice ale osteomielitei inoculare sunt mai frecvente decat cele ale osteomielitei hematogene si tind sa implice mai multe organe.
Osteomielita: simptome
Principalul simptom al osteomielitei este durerea localizata.
Pacientii mai pot prezenta, de asemenea, tumefiere, o senzatie de caldura locala, stare de rau, febra si/sau transpiratie excesiva, sensibilitate la palpare, secretii purulente in zona infectata, rigiditate articulara, letargie, umflarea gleznelor si a gambelor.
In functie de tipul osteomielitei pot exista si o serie de simptome specifice.
Astfel, pacientii cu osteomielita acuta a oaselor periferice prezinta, de obicei, si scadere ponderala, fatigabilitate, edem si eritrem local.
Persoanele care au osteomielita vertebrala pot constata si dureri de spate localizate si sunt, de regula, afebrile. De cealalta parte, cei care sufera de forma cronica pot avea simptome care includ si sinusuri drenante.
La copii, osteomielita se manifesta prin durere osoasa, infectii ale pielii, infectii respiratorii, anorexie, febra, frisoane, durere la miscarea articulatiei si limfadenopatie regionala.
Osteomielita: cauze
In majoritatea cazurilor, boala este cauzata, asa cum aminteam si undeva mai sus, de infectia cu stafilococ.
Bacteria exista in mod normal pe suprafata pielii si in nasul oricarui om, insa nu provoaca probleme decat atunci cand sistemul imunitar al gazdei este foarte slabit.
Patrunderea germenilor se face atat prin sange (prin ranile severe, care transporta germeni in tot organismul), cat si prin contaminare directa, aici fiind vorba mai ales de taieturi, arsuri sau de fracturi severe, cand rana este expusa.
De asemenea, in aparitia osteomielitei sunt implicati si cativa factori de risc precum hemodializa, consumul de droguri intravenos, prezenta diabetului, boala arteriala periferica, fumatul, radioterapia, chimioterapia, anemia cu celule in secera, malnutritia precum si interventiile de protezare a soldului sau genunchiului.
Diagnostic
Pentru a putea stabili diagnosticul, medicul va examina pacientul care se prezinta la cabinet acuzand simptome specifice si va nota fiecare dintre aceste simptome, precum si istoricul medical al persoanei in cauza.
De asemenea, medicul va cauta si alte semne ale infectiei – precum tumefiere, durere, cresterea temperaturii locale, tulburari de sensibilitate etc.
In completarea acestui examen clinic, medicul va mai recomanda si efectuarea de radiografii sau de culturi (exemplu: analize de urina, coprocultura, exsudat faringian, ecografii, radiografii, IRM, biopsii osoase etc.).
Osteomielita: tratament
Cele mai comune metode de tratament includ administrarea de antibiotice si interventii chirurgicale (care au ca scop rezectia tesutului bolnav si drenarea abceselor).
Majoritatea cazurilor sunt tratabile, insa infectiile cronice pot necesita, in unele cazuri, scheme de tratament mai agresive sau de durata mai lunga. De asemenea, in alte cazuri (mai rare) poate fi nevoie de amputarea membrului afectat.
In general, insa, cu cat boala este descoperita mai repede si cu cat schema de tratament recomandata de medic este mai corecta si completa, cu atat riscul de complicatii este mai redus, iar sansele ca pacientul sa se vindece sunt mai mai mari.
Complicatii
Atunci cand boala nu este descoperita la timp sau ramane netratata poate duce la aparitia unor complicatii destul de grave.
Printre acestea se numara si eventuale amputatii la nivelul membrelor afectate, infectii generalizate (sau sepsis), artrite, facturi sau chiar tulburari ale cresterii membrelor.
Preventie
Pentru a reduce riscul de aparitie este recomandat sa evitati taieturile, arsurile sau accidentarile care favorizeaza expunerea directa la germeni. In cazul in care suferiti un astfel de accident trebuie sa dezinfectati imediat si sa bandajati zona afectata.
Pe langa igienizarea stricta a ranilor deschise mai puteti sa luati si cateva masuri menite sa va impiedice sa ajungeti in situatia de a va confrunta cu eventualitatea unei rani deschise.
De exemplu, atunci cand practicati sporturi este recomandat sa folositi echipamente de protectie adecvate si sa purtati incaltaminte corespunzatoare.
De asemenea, o dieta echilibrata, bogata in vitamine si minerale, poate contribui la mentinerea unui sistem imunitar puternic si, prin urmare, scade riscul ca stafilococul sa gaseasca o bresa.
Pentru mentinerea unui sistem imunitar sanatos, mai ales toamna si primavara sau in perioadele mai stresante sau obositoare, este recomandat si consumul de sirop de catina sau de echinaceea (ambele sunt recunoscute pentru proprietatile lor antibacteriene, antiseptice si antimicrobiene).
Mierea de Manuka nu ar trebui sa lipseasca nici ea din lista alimentelor sanatoase pe care le consumati – aceasta poate combate infectiile cu sfatilococ.
Evitarea fumatului, mentinerea unei greutati normale, o rutina de exercitii fizice care sa va mentina in forma si evitarea consumului de alcool pot contribui si ele la prevenirea aparitiei osteomielitei.
Daca prezentati simptome care duc cu gandul la osteomielita, nu ezitati sa va programati la cabinetul medicului specialist. Acesta este singurul in masura sa puna diagnosticul si sa recomande o schema de tratament completa si corecta.