Chist meniscal – cauze, simptomatologie, diagnostic si tratament

Un chist meniscal este o afectiune relativ rara a genunchiului care poate produce durere si este frecvent asociat cu o ruptura de menisc. Meniscul este un cartilaj al articulatiei genunchiului care are rolul de a stabiliza articulatia si de a amortiza miscarile. De fapt, fiecare articulatie are doua meniscuri (lateral si medial), formatiuni fibrocartilaginoase in forma literei C, iar dintre cele doua meniscuri, cel medial sufera mai frecvent leziuni.

CUPRINS:

Chist meniscal - generalitati
Chist meniscal - factori de risc, cauze
Chist meniscal - simptomatologie
Diagnosticul de chist meniscal
Tratament chist meniscal

Chist meniscal – generalitati

Chisturile meniscale au fost raportate pentru prima oara in literatura de specialitate in 1883, iar prima descriere detaliata a fost publicata in 1904. Nu exista studii efectuate pe populatii mari care sa analizeze incidenta chisturilor meniscale, insa, dupa cum am amintit, aceste leziuni sunt relativ rare, cu o incidenta care variaza intre 1 si 4% in studiile care au utilizat RMN-ul pentru a investiga articulatia genunchiului.

Un chist meniscal (sau parameniscal, adica situat „langa menisc”) este o colectie de lichid articular, constituit de obicei in urma unei rupturi de menisc.

Organismul nostru produce in mod constant lichid sinovial si absoarbe excesul de lichid, iar atunci cand lichidul iese din articulatie, acesta se poate acumula, formand un chist meniscal. Acesta nu este de fapt un chist adevarat si face parte din procesul natural de vindecare a corpului nostru.

Acest tip de chist este cel mai des intalnit la barbatii cu varsta cuprinsa intre 20 si 30 de ani si este frecvent asociat cu un anumit tip de ruptura meniscala, si anume ruptura de tip „clivaj orizontal”. In aceste situatii, meniscul este practic fracturat in doua parti, rezultand astfel doua discuri in forma literei C, situate unul deasupra celuilalt.

Uneori, un chist meniscal poate deveni destul de mare, pentru ca lichidul se va acumula in timp. Atunci cand acesta se formeaza pe partea interioara a genunchiului, el tinde sa fie mai mare decat un chist meniscal format pe partea exterioara (laterala) a genunchiului.

Chist meniscal – factori de risc, cauze

Un chist meniscal poate sa fie cauzat de leziuni directe (precum un impact puternic in partea frontala sau laterala a genunchiului), suprasolicitari ale articulatiei genunchiului, sau de degenerarea meniscului in sine (datorita varstei sau osteoartritei). Oricare dintre aceste situatii poate cauza o ruptura de menisc, iar acest lucru poate sa duca la formarea unui chist meniscal.

Precizam ca nu orice ruptura de menisc va determina formarea unui chist meniscal, iar unii cercetatori considera ca o valoare „prag” pentru ca un chist sa se formeze o constituie dimensiunea critica de 12 mm a rupturii de-a lungul axei circumferentiale a meniscului (pe examinarea RMN).

Factorii de risc pentru aparitia unui chist meniscal sunt urmatorii:

• Leziuni ale articulatiei genunchiului sau ale meniscului suferite in trecut.
• Leziuni ale ligamentelor genunchiului suferite in trecut, de exemplu ruptura ligamentului incrucisat anterior.
• Practicarea frecventa a unui sport care solicita genunchiul si presupune miscari dese de rasucire a articulatiei, cum sunt fotbalul, tenisul, baschetul.
• Imbatranirea este un alt factor de risc pentru aparitia unui chist meniscal.

Chist meniscal – simptomatologie

In mod frecvent, chisturile meniscale sunt asimptomatice si sunt gasite accidental la efectuarea unui RMN pentru evaluarea altor probleme articulare. Atunci cand apar insa, simptomele date de un chist meniscal sunt urmatoarele:

• Durere la nivelul articulatiei genunchiului in ortostatism (statul in picioare).
• Sensibilitate localizata deasupra genunchiului.
• Aparitia unei umflaturi, de obicei in apropierea meniscului lateral, deci in partea exterioara a genunchiului, dar un chist meniscal poate sa apara si in apropierea meniscului medial, deci in partea interioara a genunchiului.
• Umflarea sau chiar blocarea articulatiei genunchiului.
• La miscarea de extensie a genunchiului, aparitia unei umflaturi vizibile.
• Pe masura ce trece timpul, chistul poate creste in dimensiuni.

Diagnosticul de chist meniscal

Pentru diagnosticul de chist meniscal, medicul va va pune intrebari legate de durerea de genunchi si eventualele leziuni recente pe care le-ati suferit pentru a determina daca a avut loc o ruptura de menisc. Cateodata, chistul poate fi palpat, insa este important de stiut ca in prezent nu exista teste speciale de examinare clinica care sa puna definitiv diagnosticul de chist meniscal.

Radiografia (in incidenta antero-posterioara si laterala) ramane investigatia imagistica de prima linie in traumatismele acute ale articulatiei genunchiului, precum si in situatiile non-traumatice. Rezultatele acestora sunt cel mai frecvent normale in cazul pacientilor tineri cu o leziune meniscala acuta sau cu un chist meniscal.

RMN-ul este investigatia de electie pentru a depista un chist meniscal, intrucat, dupa cum am precizat, nu in toate situatiile chistul este palpabil, iar rezonanta magnetica nucleara poate evidentia si ruptura de menisc, si prezenta chistului meniscal.

Tratament chist meniscal

Tratamentul conservator pentru un chist meniscal este reprezentat de aplicarea de comprese cu gheata si, eventual, medicamente pentru controlul durerii (antiinflamatoare nonsteroidiene). Acest tratament este in special folosit in cazul chisturilor mici sau care dau simptome minime si in cazul chisturilor de cauza degenerativa.

Continutul unui chist meniscal poate fi aspirat, folosind anestezic local si un ac mic, insa aceasta procedura este eficienta numai temporar, pentru ca lichidul se va reacumula.

Tratamentul chirurgical nu este intotdeauna necesar, dar excizia chistului meniscal poate fi efectuata impreuna cu repararea rupturii meniscale.

Pe baza rezultatelor imagistice, tratamentul unui chist meniscal difera:

• Daca este prezenta o ruptura meniscala comunicanta, atunci se poate efectua artroscopie.
• Daca este prezenta o ruptura meniscala necomunicanta, atunci va fi necesara o interventie chirurgicala deschisa.

Desi un chist meniscal nu se va vindeca de la sine, el poate deveni asimptomatic in timp, mai ales daca sunt evitate activitatile care suprasolicita articulatia.