Sindromul coada de cal: ce este, care sunt simptomele asociate si optiuni de tratament

Durerea lombara severa, insotita de furnicaturi in picioare sau de dificultati la urinare, nu trebuie ignorata. Uneori, aceste semne indica sindromul de coada de cal, o afectiune rara, dar grava, care necesita evaluare medicala imediata. In acest articol aflati ce reprezinta sindromul de coada de cal, cum se recunoaste si ce optiuni de tratament exista.

Ce este sindromul de coada de cal

Coada de cal este denumirea data fasciculului de radacini nervoase care coboara din maduva spinarii, sub nivelul primelor vertebre lombare, prin canalul vertebral. Aceste radacini controleaza miscarea si sensibilitatea membrelor inferioare, dar si functia vezicii urinare, a intestinului si a zonei genitale. Sindromul de coada de cal apare atunci cand aceste radacini nervoase sunt comprimate. Practic, sindromul de coada de cal este o urgenta neurochirurgicala, pentru ca o compresie prelungita poate duce la leziuni permanente.

Medicii descriu sindromul de coada de cal in doua forme: incompleta, cand pacientul isi controleaza inca vezica urinara, dar are deja alte simptome, si completa, cand apar retentia urinara sau incontinenta. Prognosticul este mult mai bun daca interventia are loc in stadiul incomplet.

Cauze si factori de risc

Cea mai frecventa cauza este hernia de disc lombara voluminoasa, localizata central. Insa sindromul de coada de cal poate fi provocat si de alte situatii:

• stenoza de canal lombar;
• traumatisme ale coloanei vertebrale, precum fracturi sau luxatii;
• tumori spinale sau metastaze;
• infectii, cum ar fi abcesul epidural sau spondilodiscita;
• hematoame epidurale, aparute dupa interventii sau la pacientii care iau anticoagulante;
• complicatii postoperatorii;
• malformatii congenitale ale coloanei.

Printre factorii de risc se numara varsta medie sau inaintata, munca fizica grea, ridicarea repetata de greutati, istoricul de hernie de disc si obezitatea. Este important de stiut ca doar un procent mic dintre persoanele cu hernie de disc ajung sa dezvolte sindromul de coada de cal.

Simptome asociate

Simptomele pot aparea brusc sau se pot agrava in cateva zile. Cand sindromul de coada de cal este instalat, pacientul poate prezenta:

• durere lombara intensa, adesea cu iradiere in ambele picioare;
• amorteala in zona sezutului, a organelor genitale si a fetei interne a coapselor, numita anestezie “in sa de calarie”;
• slabiciune musculara la nivelul picioarelor, uneori cu dificultate in ridicarea varfului piciorului;
• scaderea sau disparitia reflexelor;
• dificultate la initierea urinarii, retentie urinara sau scurgeri involuntare de urina;
• pierderea controlului intestinal sau constipatie severa;
• disfunctii sexuale.

Simptomele asociate cu sindromul de coada de cal nu apar toate in acelasi timp. De aceea, orice combinatie intre durere lombara si tulburari urinare sau amorteala in zona perineala impune prezentarea imediata la camera de garda.

Cum se stabileste diagnosticul

Diagnosticul sindromului de coada de cal se bazeaza pe examenul clinic neurologic si pe investigatii imagistice. Examinarea include testarea fortei musculare, a reflexelor, a sensibilitatii si, de multe ori, evaluarea tonusului sfincterului anal. Standardul de aur este rezonanta magnetica (RMN) lombara, care arata nivelul si cauza compresiei. Daca RMN nu este posibil, se poate recurge la tomografie computerizata cu mielografie. Ecografia vezicala masoara urina ramasa dupa miciune si ajuta la aprecierea gradului de afectare. Analizele de laborator pot fi utile atunci cand se suspecteaza o infectie sau o inflamatie. Rapiditatea cu care se obtin aceste rezultate conteaza enorm, deoarece fiecare ora de compresie poate afecta mai mult nervii implicati.

Diagnosticul diferential al sindromului de coada de cal include polineuropatiile, mielopatiile si alte cauze de durere lombara cu deficit neurologic, motiv pentru care evaluarea trebuie facuta de un medic specialist.

Optiuni de tratament

Tratamentul de baza pentru sindromul de coada de cal este chirurgical. Decompresia, de obicei prin laminectomie si discectomie, trebuie efectuata cat mai repede, ideal in primele 24-48 de ore de la aparitia simptomelor. Intarzierea interventiei creste riscul de sechele permanente.

Cand sindromul de coada de cal are la origine o infectie, se adauga antibioterapie intravenoasa, iar in cazul tumorilor pot fi necesare radioterapia sau chimioterapia. Corticosteroizii pot fi folositi in anumite situatii pentru reducerea edemului, dar nu inlocuiesc chirurgia. Tratamentul conservator, adica medicatia antiinflamatoare, repausul sau fizioterapia, nu reprezinta o solutie pentru sindromul de coada de cal instalat. Aceste metode isi au locul doar dupa rezolvarea urgentei.

Recuperarea dupa operatie

Recuperarea dupa sindromul de coada de cal este un proces de durata, la care participa o echipa formata din neurochirurg, medic de recuperare, kinetoterapeut, urolog si psiholog. Programul de kinetoterapie in sindromul de coada de cal urmareste:

• recuperarea fortei musculare la nivelul membrelor inferioare;
• reeducarea mersului si a echilibrului;
• imbunatatirea controlului trunchiului si al bazinului;
• reeducarea vezicii urinare si a intestinului prin exercitii pentru musculatura planseului pelvin;
• prevenirea complicatiilor, precum escarele, trombozele si retractiile musculare.

Se folosesc exercitii active si pasive, antrenament de mers, electrostimulare si hidrokinetoterapie. In cazurile cu pareza severa pot fi necesare orteze sau dispozitive de sprijin la mers. Kinetoterapia in sindromul de coada de cal se adapteaza ritmului fiecarui pacient, iar progresul se evalueaza periodic, pentru ca obiectivele sa ramana realiste si motivante.

Prognostic

Evolutia depinde de cat de repede a fost tratat sindromul de coada de cal, de severitatea compresiei si de existenta retentiei urinare in momentul operatiei. Pacientii operati inainte de aparitia retentiei au, in general, rezultate bune. In schimb, cand sindromul de coada de cal este diagnosticat tarziu, pot ramane deficite urinare, intestinale sau sexuale. Recuperarea poate dura luni sau chiar ani, iar ameliorari pot continua si dupa primul an. Sustinerea psihologica este importanta, deoarece multi pacienti cu sindromul de coada de cal traverseaza perioade de anxietate sau de tristete.

Prevenire

Nu exista o metoda sigura de a preveni sindromul de coada de cal, dar putem reduce riscul afectiunilor care il provoaca:

• mentinerea unei greutati corporale sanatoase;
• ridicarea corecta a greutatilor, cu spatele drept si genunchii flectati;
• exercitii regulate pentru musculatura abdominala si paravertebrala;
• evitarea sedentarismului si a pozitiilor prelungite;
• consultarea medicului atunci cand durerea lombara se agraveaza sau apar semne neurologice.

Intrebari frecvente

Cat de frecvent este sindromul de coada de cal?

Sindromul de coada de cal este o afectiune rara, care apare mai des la adultii de varsta medie, dar poate afecta persoane de orice varsta.

Poate trece sindromul de coada de cal de la sine?

Nu. Fara decompresie rapida, riscul de leziuni nervoase permanente creste.

Este sindromul de coada de cal provocat intotdeauna de o hernie de disc?

Nu, deoarece tumorile, infectiile, traumatismele si hematoamele pot produce aceeasi compresie.

Ce specialist trateaza sindromul de coada de cal?

Interventia este realizata de neurochirurg sau de ortoped vertebrolog, iar recuperarea este coordonata de medicul de recuperare si de kinetoterapeut.

Concluzie

Sindromul de coada de cal este o urgenta medicala care nu trebuie amanata. Durerea lombara insotita de amorteala in zona perineala, de slabiciune in picioare sau de tulburari urinare necesita prezentare imediata la spital. Cu cat este recunoscut mai repede sindromul de coada de cal, cu atat sunt mai mari sansele de recuperare. Daca suspectati sindromul de coada de cal la dumneavoastra sau la o persoana apropiata, nu asteptati ameliorarea simptomelor si cereti ajutor medical de urgenta.