Tetrapareza spastica: cauze, simptome si tratament

Tetrapareza spastica este definita ca o forma de paralizie cerebrala generata de o boala sau o leziune anume, manifestandu-se prin pierderea totala sau partiala a capacitatii de miscare a membrelor si a trunchiului. In cele mai multe situatii sunt afectati nervii motorici si cei senzoriali deopotriva, ceea ce are ca rezultat pierderea senzatiilor si a controlului asupra respectivei zone a corpului.

Ce este tetrapareza spastica?

Tetrapareza spastica este o boala diferita de alte forme de paralizie cerebrala, pentru ca persoanele diagnosticate pot executa doar miscari rigide, generate de tonusul crescut al muschilor scheletici. In afara situatiilor in care toate membrele sunt egal afectate de aceasta forma de paralizie cerebrala, se intalnesc si cazuri in care membrele superioare sunt mai afectate decat cele inferioare. Slabiciunea resimtita in cele patru membre poate fi atat temporara cat si permanenta.

Tetrapareza spastica reprezinta 5% din numarul formelor de paralizie cerebrala si asociaza microcefalie si retard mental sever. Poate fi considerata o problema de ordin socio-economic, pentru ca atunci cand un copil este afectat, acesta nu va putea avea niciodata o viata normala, fiind total dependent de cei din jurul sau.

Care sunt cauzele si factorii de risc ai tetraparezei spastice?

Spre deosebire de tetraplegie, unde toate cele patru membre sunt afectate in acelasi timp, in cazul diagnosticului de tetrapareza pacientul inca mai poate, mai mult sau mai putin, sa isi simta si sa isi miste membrele. Sunt mai multi factori care pot cauza tetrapareza: o infectie (ca de exemplu poliomielita), o afectiune neuromusculara (ca de exemplu distrofia musculara), o degradare a sistemului nervos generata de o leziune sau de o afectiune medicala.

Tetrapareza se instaleaza in organism atunci cand apar perturbari ale nervilor care transmit semnale dinspre creier catre coloana vertebrala si catre muschii membrelor. Nervii respectivi pot fi afectati din mai multe motive. Se poate ca unii oameni sa se nasca avand deja o afectiune care influenteaza sistemul nervos, in timp ce alte persoane pot dezvolta tetrapareza, indiferent daca este sau nu spastica, pornind de la un accident sau de la o afectiune medicala care degradeaza maduva spinarii sau nervii.

In foarte multe cazuri, tetrapareza spastica este generata de probleme care nu permit dezvoltarea normala a creierului sau o leziune a creierului de dinainte ca bebelusul sa se nasca. Deteriorarea nervoasa poate fi si rezultatul unor substante otravitoare sau al unor toxine, precum si efect advers al administrarii unor medicamente. Tetrapareza se poate instala si ca urmare a unui traumatism suferit la nivelul coloanei vertebrale (ca de exemplu in urma unui accident de masina), cadere, accidentare in timpul activitatii sportive, impuscatura, interventie chirurgicala la coloana vertebrala, hernie de disc.

Simptome tetrapareza spastica

Simptomele acestei afectiuni pot fi diferite in cazul fiecarui pacient si au legatura cu nervii pe care boala i-a afectat. Cel mai des intalnit simptom al tetraparezei spastice este slabiciunea care se instaleaza in toate membrele. Pentru o persoana care sufera din cauza acestei afectiuni va fi dificil sa isi controleze muschii din zonele afectate ale organismului; sunt cazuri in care pacientul poate sa isi miste mai mult unul dintre membre. Este important de mentionat faptul ca, in general, tetrapareza este vazuta ca simptom al altei afectiuni. In afara de slabiciunea membrelor, alte simptome care anunta tetrapareza spastica sunt:

• Lipsa fermitatii muschilor membrelor
• Tulburari de glutitie si masticatie
• Atrofie optica sau strabism
• Rigididate neobisnuita sau incordarea anormala a muschilor
• Imposibilitatea controlarii miscarilor
• Retard mental
• Dificultati senzoriale
• Imposibilitatea mersului
• Imposibilitatea controlului asupra vezicii urinare
• Crize de epilepsie
• Reflexe reduse

Ce complicatii pot aparea?

Subluxarea si dislocarea soldului reprezinta o problema des intalnita in cazul copiilor care sufera de tatrapareza spastica. Durerile cronice de sold sunt prezente la aproximativ 30% dintre adultii care nu isi trateaza paralizia cerebrala sau dislocarea de sold. De aceea este extrem de important sa fie detectata din timp subluxarea soldului, monitorizand atent starea soldului copilului, pentru a preveni dislocarea si durerile care pot aparea. Monitorizarea se poate face incepand de la varsta de 18 luni si presupune realizarea unor radiografii simple ale soldului. Copiii care dezvolta o forma moderata sau severa a bolii, mai ales cei cu quadripareza spastica, pot ramane in urma din punct de vedere al cresterii si al dezvoltarii.

Diagnosticul tetraparezei spastice

Confirmarea diagnosticului de tetrapareza spastica poate sa vina in urma unor teste neurologice si electromiografice (EMG). Pentru a diferentia corect tipurile afectiunii se folosesc cu succes electrolitii serici, creatinkinaza si lichidul cefalorahidian, testandu-se functiile nervilor si pe cele musculare. Cei mai multi dintre copiii care sufera din cauza tetraparezei spastice primesc diagnosticul in primii doi ani de viata, insa exista si posibilitatea ca simptomele sa fie usoare si sa ingreuneze sarcina medicului de a pune diagnosticul corect inainte de implinirea varstei de 4 – 5 ani.

Examinarea clinica si anamneza cuprind intrebari despre felul in care a decurs perioada de sarcina si travaliul, alimentatia ulterioara sau despre eventuale alte afectiuni care s-au manifestat in procesul de crestere si dezvoltare.

Testele functionale vor fi adaptate in functie de varsta copilului si contin teste psihologice ale functilei intelectuale si teste de inteligenta.

Testele imagistice sunt cele care permit medicului sa vada interiorul creierului, sa poata detecta anumite anomalii ce indica tulburari de miscare, posibil tratabile. Metodele de testare imagistica sunt:

• Ecografia craniana
• Tomografia computerizata (CT)
• Imagistica prin rezonanta magnetica (RMN)
• Electroencefalograma

Cum se trateaza tetrapareza spastica?

Tratarea tetraparezei spastice presupune vindecarea maduvei spinarii sau a afectiunilor care pot cauza problema. Odata cu tratarea leziunilor maduvei spinarii, pacientul va fi imobilizat cu ajutorul echipamentelor speciale care previn eventualele leziuni suplimentare. Personalul medical asigura stabilizarea tensiunii arteriale, a ritmului cardiac si a starii generale de sanatate.Pentru a facilita respiratia se poate folosi intubatia, aceasta metoda presupunand introducerea in gatul pacientului a unui tub flexibil prin care sa circule oxigen.

Tratament medicamentos

Pentru a relaxa muschii rigizi, hiperactivi sau contractati, se vor folosi in prima faza medicamente orale. Se poate ca unele dintre ele sa aiba efecte secundare periculoase (somnolenta, risc de leziuni hepatice, modificarea tensiunii arteriale) si sa fie necesara monitorizarea continua.

Injectiile BT-A produc un efect relaxant asupra muschilor contractati, impiedicand activarea muschilor de catre celulele nervoase. Aceste injectii au un efect de aproximativ trei luni iar reactiile adverse sunt usoare si dureaza putin.

Interventii chirurgicale

In foarte multe situatii, cand spasticitatea si rigiditatea sunt severe si provoaca dureri in timpul mersului, chirurgia ortopedica este cea mai buna metoda de tratament a tetraparezei spastice. Chirurgul poate prelungi muschii sau tendoanele care sunt prea scurte, ajutand la imbunatatirea mobilitatii si la reducerea semnificativa a durerii, procedura care ar putea avea efecte negative pe termen lung. Deformarile vertebrale ale persoanelor cu tetrapareza spastica pot fi corectate de asemenea cu ajutorul chirurgiei, insa aceasta nu este recomandata in cazul oricarei anomalii de mers. Se poate recurge la chirurgie si daca medicul considera ca trebuie efectuata o reducere a nervilor, in cazurile severe de tetrapareza spastica, unde medicamentele orale si terapia fizica nu au avut efect.

Tratamentul ortopedic si protezele pentru pacientii cu tetrapareza spastica

Scaunele cu rotile sau bastoanele pot fi de ajutor pentru a putea indeplini functiile zilnice. De asemenea, computerele sau anumite soft-uri, sintetizatoarele de voce sau cartile ilustrate pot fi de folos unora dintre pacienti pentru imbunatatirea abilitatilor de comunicare. Intr-o oarecare masura, terapia pentru vorbire (logopedia) poate sa ajute copilul sa vorbeasca mai clar si sa scape de tulburarile de inghitire.