Ce este sindromul piriform si care sunt metodele de tratament

Cand urci scarile/ pantele si te doare piciorul sau simti ca te ”tine ceva” cand vrei sa faci o rotatie externa din sold, ar trebui sa iei in calcul o consultatie la medic pentru o evaluare musculo-scheletala. E posibili sa fie vorba despre un sindrom piriform.

Ce este sindromul piriform?

Sindromul piriform este o afectiune neuromusculara in care muschiul piriform este iritat, inflamat sau are spasme musculare. Mai este cunoscut si ca “sciatica/ sindromul de portofel”- pentru ca poate fi declansata sau agravata de statul prelungit jos cu un portofel in buzunarul din spate al pantalonilor.

Muschiul piriform contribuie la mersul normal, la trecerea greutatii de pe un picior pe altul si la mentinerea echilibrului. Sportivii care ridica greutati sau au miscari de rotatie din coapse folosesc intens acest muschi care este pozitionat in fesa, in spatele muschiului gluteu mare.

Primele simptome ale sindromului piriform se manifesta la nivelul feselor: durere, furnicaturi si amorteala.

Intre 15% si 30 % din oameni au muschiul piriform partial sau total traversat de nervul sciatic (cel mai mare nerv din organism- se intinde de la coloana lombara, coboara pe picior si ajunge la nivelul degetelor de la picior).

Spasmele muschiului piriform pot duce la compresia nervului sciatic, declansand sindromul piriform care se manifesta prin durere fesiera cu iradiere pe coapsa.

Cauzele sindromului piriform

La baza declansarii sindromului piriform pot fi multiple cauze:

• Stat mult timp pe scaun;
• Caderile in fund;
• Muschiul piriform atrofiat;
• Spasm la nivelul muschiului piriform;
• Rotatia externa a piciorului exagerata;
• Hiperlodoza (curba interioara a coloanei vertebrale din partea inferioara a spatelui este exagerata- este o afectiune reversibila);
• Paralizii cerebrale;
• Injectii intragluteale;
• Suprasolicitare fizica in activitati precum ciclismul sau vaslitul;
• Miscari repetate de deplasare inainte fara exercitii de stretch in lateral (!Atentie sporita in cazul persoanelor care practica atletism, fitness)
• Interventii chirurgicale care presupun implant de proteza de sold.

Sindromul piriform - semne si simptome

Durerea (printre primele semne observate de pacienti) din sindromul piriform este descrisa ca fiind profunda sau este asemanata cu durerea de dinti. Uneori aceasta durere se “duce”/ iradiaza pe picior.

Durerea din sindromul piriform se poate declansa in urma miscarilor de inclinare sau la urcarea scarilor. Totodata poate fi sacaitoare la nivelul feselor si se poate resimti in unele cazuri in spatele coapsei, gambei. Intensitatea durerii poate creste in urma alergatului, mersului prelungit sau dupa o perioada lunga petrecuta in pozitie sezanda.

Printre simptome specifice sindromului piriform pacientii mai acuza:

• mobilitate articulara limitata la nivelul soldului;
• picioare amortite;
• dureri abdominale, pelvine si inghinale.

Diagnosticul de sindrom piriform

Pacientii pot fi diagnosticati cu:

• Sindrom piriformis primar- cauzat de un potential muschi piriform divizat, un nerv sciatic divizat sau o cale anormala a nervului sciatic;
• Sindrom piriformis secundar- cauzat de un traumatism minor sau major.

Sindromul piriform este diagnosticat in general prin excluderea altor afectiuni ale coloanei lombare, afectiuni cu simptome similare sindromului piriform.

Pentru diagnosticarea diferentiala cu hernia de disc, bursita de sold, stenoza de canal spinal sau afectarea muschilor lombari, medicul poate recomanda efectuarea unor investigatii paraclinice imagistice de tip CT (computer- tomograf), RMN (rezonanta magneticanucleara) sau functionale de tip EMG (electromiografie).

Pentru o diagnosticare precisa este nevoie de evaluarea fizica neurologica a pacientului.

Evaluarea fizica include:

• Examen clinic complet la nivelul coloanei vertebrale, pelvisului si osului sacru;
• Evaluarea posibilelor discrepante privind lungimea piciorului;
• Rezistenta si testarea sensibilitatii senzoriale;
• Testarea reflexelor osteotendinoase (reactie motorie care este cercetata lovind un tendon cu un ciocan pentru reflexe).

Pentru diagnosticarea sindromului piriform se apeleaza la manevre clinice care presupun intinderea muschiului piriform si compresia nervului sciatic:

• Manevra Freiberg- rotirea fortata a piciorului pentru intinderea muschiului piriform contractat;
• Manevra Beatty- durerea este la nivelul feselor si pacientul retrage piciorul si il duce in pozitia laterala;
• Manevra FAIR- se reda durerea (daca diagnosticul de sindrom piriform e pozitiv) de la nivelul feselor prin flexarea soldului, adus in rotatie interna.

Tratament pentru sindromul piriform

Tratamentul sindromului piriform este recomandat de medic in functie de simptomele pacientului, de intensitatea durerii si de alte constatari obtinute in urma examenului clinic.

Scopul tratamentului este in primul rand de ameliorarea a durerii, dupa care se urmareste mentinerea rezistentei musculare si cresterea rezistentei la efort si nu in ultimul rand obtinerea stabilitatii echilibrului.

Tratamentul sindromului piriform poate consta in:

• Aplicare locala de comprese reci/ calde;
• Administrare de antiinflamatoare nesteroidiene pentru reducerea durerii;
• Administrarea de miorelaxante;
• Injectii cu corticosteroizi;
• Masaj terapeutic cu scopul ameliorarii durerii si reeducarii functionale, tonifierii tesuturilor;
• Kinetoterapie- exercitii de stretching, gimnastica Burger;
• Electroterapie pentru reducerea durerii si decontracturarea musculara.

Rar, in anumite situatii se poate recomanda tratamentul chirurgical pentru “eliberarea” muschiului piriform.

Complicatiile sindromului piriform

Riscul de afectare patologica a nervului sciatic creste odata cu intarzierea diagnosticarii sindromului piriform.

Exercitii fizice recomandate pacientilor cu sindrom piriform

Scopul exercitiilor fizice recomandate pacientilor cu sindrom piriform este de:

• Combatere a durerii;
• Crestere a mobilitatii articulare;
• Reechilibrare a fortei musculare;
• Restabilire a echilibrului.

Sunt recomandate exercitii de stretching (intindere) pentru imbunatatirea flexibilitatii tesuturilor si pentru ameliorarea durerii si disconfortului. Fiecare miscare trebuie sa dureze minim 30 de secunde si se evita miscarile bruste.

Printre exercitiile recomandate se numara:

Exercitiul 1:

stand intins pe spate pacientul indoaie picioarele si le incruciseaza. Se apuca partea dorsala a picioarelor si le trage pe ambele catre piept dupa care intinde picioarele si se relaxeaza. Se repeta miscarea de aproximativ 10 ori.

Exercitiul 2:

stand intins pe spate cu picioarele intinse si spatele drept se pune piciorul drept peste cel stang- care se mentine cat de drept se poate. Se va trage piciorul drept(cu ajutorul mainilor) cat de mult se poate si se mentine pozitia 30 secunde dupa care se revine la pozitia initiala. Se repeta miscarea inversand picioarele.

Pacientii trebuie sa respire corect in timpul executiei seturilor de exercitii de intindere a muschilor piriformi recomandate de medicul specialist sau de kinetoterapeut.

In cazul durerii persistente resimtite la muschii de la nivelul feselor sau a starii de amorteala in aceasta zona este recomandat sa apelati la medic!