Fractura pertrohanteriana
Fractura pertrohanteriana este o problema cu care se confrunta cel mai adesea persoanele care au depasit varsta de aproximativ 60 de ani. Aceast tip de fractura este favorizat de osteoporoza si apare mai mult la persoane de sex feminin. In foarte multe dintre situatii, fractura pertrohanteriana este provocata de accidente casnice – atunci cand persoana respectiva cade pe sold. Zona dintre cei doi trohanteri nu este foarte rezistenta, pentru ca are mai putin tesut osos trabecular, ceea ce favorizeaza aparitia fracturii pertrohanteriene sau pe cea de col femural. Aceasta zona, cu rezistenta mai scazuta, poarta denumirea de spatiul „Ward”.
Alternativa chirurgicala de tratament pentru fractura pertrohanteriana este singura care poate sa reduca durerea resimtita si care poate sa refaca axul membrului inferior. Sistemele care sunt utilizate cel mai adesea sunt cel DHS (dynamic Hip screw) si sistemul Gamma. Sistemul DHS este recomandat in special in cazul pacientilor care sufera de osteoporoza, fiind un implant care favorizeaza refacerea eficienta a corticalei interne datorita osteosintezei. Sistemul Gamma folosit cel mai adesea este cel care dispune de tija scurta centromedulara, util in osteosinteza fracturii trohanteriene. Sistemul Gamma cu tija lunga se foloseste in sinteza fracturii trohantero – diafizare.
Fractura pertrohanteriana – generalitati
In jurul varstei de 60 de ani, mai ales in zona pilierului extern si in zona ogival trohanteriana, are loc resorbtia trabeculelor osoase. Aesta este motivul pentru care fracturile pertrohanteriene sunt mult mai des intalnite la persoanele care au depasit varsta amintita. Exista foarte multi pacienti care ajung la urgente cu fractura pertrohanteriana chiar si in urma unei lovituri sau a unei cazaturi usoare care a implicat soldul, asa ca nu este o problema care rezulta exclusiv in urma unor accidentari grave – in special daca ne referim la persoane care sufera din cauza ostoporozei.
Exista posibilitatea ca in urma interventiei chirurgicale sa apara anumite complicatii. Astfel, in aproximativ 7% dintre cazuri poate sa fie vorba despre embolie grasa, la aproximativ 10% dintre pacienti despre tromboembolie, iar la altii despre sepsis, pseudoartroza sau calus vicios. De asemenea, complicatiile pot sa includa fracturi repetate si, in unele situatii, se poate ajunge chiar si la ruperea implantului. La pacientii mai in varsta, complicatiile de decubit sunt intalnite adesea si sunt dificil de vindecat. De aceea, specialistii insista in legatura cu prevenirea accidentarilor pe cat de mult posibil.
Fractura pertrohanteriana - cauze si factori de risc
La pacientii mai tineri, fractura pertrohanteriana este cauzata in general de un traumatism sever – asa cum sunt cele rezultate in urma unui accident auto sau in urma unei cazaturi de la inaltime. In situatia persoanelor in varsta, poate sa fie vorba chiar si despre o accidentare usoara atunci cand apare fractura. Conform concluziilor specialistilor, exista patru factori care favorizeaza acest tip de fractura: directia cazaturii, lipsa reflexelor de protectie, constitutia persoanei accidentate si duritatea scazuta a tesutului osos.
In timp, oasele sunt slabite din cauza procesului natural de inaintare in varsta, dar si pe fondul suprasolicitarii, al unor traume fizice sau al unor boli – asa cum este, de exemplu, osteoporoza. Odata ce sanatatea oaselor este subrezita, acestea nu mai sunt la fel de rezistente atunci cand o persoana cade sau sufera o lovitura puternica si ajung sa se sparga sau sa se rupa.
Fractura pertrohanteriana – simptomatologie
In caz de fractura pertrohanteriana, persoana afectata poate sa se confrunte cu mai multe simptome, dintre care durerea este cel mai comun. De asemenea, se poate ajunge la asa numita „impotenta functionala totala”, moment in care pacientul nu va mai putea sa ridice calcaiul de pe suprafata pe care sta intins. In timpul examinarii, se va observa ca a aparut tumefactie la baza coapsei. Pozitia piciorului s-a modificat, acesta fiind rotit catre exterior, iar piciorul este mai scurt (uneori chiar si cu 7 – 8 centimetri, in functie de zona unde localizata fractura pertrohanteriana). De asemenea, printre simptome se numara si faptul ca genunchiul este putin flectat. Ca urmare a traumatismului suferit, gradul de deformare a soldului va fi corelat cu gradul de deplasare al fracturii.
Diagnosticul de fractura pertrohanteriana
Pentru ca medicul sa poata sa stabileasca diagnosticul de fractura pertrohanteriana, este nevoie de un examen radiologic. Datorita examinarii radiologice, medicul poate sa observe gradul de deplasare al fragmentelor, precum si daca exista leziuni osoase care s-au produs inainte de accidentare. Poate sa fie vorba despre fracturi care s-au reparat vicios, despre osteoporoza sau despre chisturi si metastaze. Pentru ca diagnosticul sa fie unul precis, medicul poate recomanda efectuarea unei radiografii a soldului in incidenta antero – posterioara.
Recuperare medicala in caz de fractura pertrohanteriana
In caz de fractura pertrohanteriana, singura alternativa eficienta de tratament este reprezentata de interventia chirurgicala. Dupa operatie, pacientul urmeaza sa treaca printr-un proces de recuperare. In cazul in care recuperarea medicala in urma interventiei chirurgicale nu aduce schimbari pozitive, se poate ajunge la ruperea implantului si la necesitatea reluarii procedurii. Este foarte important ca persoanele cu fractura pertrohanteriana sau persoanele care le ingrijesc sa constientizeze faptul ca sansele unei recuperari de succes sunt cu atat mai mari cu cat pacientul incepe mai rapid recuperarea. Recuperarea in urma unei fracturi pertrohanteriene poate sa fie chiar completa, insa depinde foarte mult de gradul de afectare si de varsta pacientului.
Este recomandat ca terapeutul sa se adapteze nevoilor fiecarei persoane care se recupereaza dupa o astfel de fractura si sa nu grabeasca procesul. Este nevoie atat de sedinte de kinetoterapie precum si de sedinte de fizioterapie, sedinte unde se poate ca unii dintre pacienti sa faca mai usor fata planului de recuperare stabilit, in timp ce altii pot sa intampine dificultati. Pentru ca procesul de vindecare sa fie cat mai putin anevoios, este esential ca pacientul sa beneficieze de un regim alimentar sanatos cat si de o stare psihica pozitiva.
La persoanele care refuza sa treaca prin interventia chirurgicala care se impune, precum si la cei care nu pot beneficia de aceasta interventie din cauza altor conditii medicale, complicatia care apare cel mai adesea este reprezentata de consolidarea in coxa vara – piciorul este scurtat si ramane rotat extern. Exista si cazuri in care medicul este nevoit sa aleaga sa salveze viata pacientului si sa puna functionalitatea acestuia pe planul secund.