Despre escare si stadiile lor de evolutie pana la vindecare
Escarele, cunoscute si sub denumirea de ulcere de presiune sau ulcere de decubit, reprezinta leziuni ale pielii si ale tesutului inconjurator care rezulta din presiunea prelungita care intrerupe alimentarea cu sange a pielii, determinand moartea acesteia si a tesutului care o inconjoara.
Escarele sunt unele dintre cele mai frecvent intalnite afectiuni medicale la pacientii care sunt imobilizati la pat sau care petrec mult timp in aceeasi pozitie. Aceste leziuni sunt tratabile, insa vindecarea completa nu este intotdeauna posibila, iar, fara tratament, escara poate determina complicatii serioase, precum celulita (o infectie a pielii), artrita septica, osteomielita sau chiar sepsis (o infectie sistemica grava care poate pune viata in pericol).
In acest articol ne propunem sa abordam subiectul escarelor, factorii de risc pentru aparitia lor, simptomatologia, stadiile lor de evolutie si de vindecare, posibilele complicatii, preventia si tratamentul lor.
CUPRINS
Ce sunt escarele?
Cauze escare si factorii de risc
Unde apar cel mai frecvent escarele?
Simptomatologie escare
Fazele sau stadiile de evolutie ale escarelor
Tratamentul escarelor
Fazele de vindecare a escarelor
Complicatiile escarelor
Preventia escarelor
Ce sunt escarele?
Dupa cum am amintit, escarele sunt leziuni care apar cand alimentarea cu sange (si, implicit, oxigen) a unei regiuni a pielii si a tesutului care o inconjoara este intrerupta din cauza presiunii exercitate pe aceasta zona. Leziunile incipiente pot sa apara dupa doar 2-3 ore, dar acestea sunt observate de obicei doar dupa cateva zile, cand pielea incepe sa se descompuna.
Cauze escare si factorii de risc
Persoanele care nu se pot misca singure prezinta cel mai mare risc de a dezvolta escare, iar in mod normal ulcerele de presiune nu afecteaza persoanele sanatoase, care isi misca diferite parti ale corpului, prevenind astfel presiunea prelungita pe o anumita zona.
Factorii de risc care duc la aparitia escarelor sunt urmatorii:
- Imobilitatea: pacienti imobilizati la pat, paralizati, sau cei in scaun cu rotile, precum si bolnavii care au suferit o interventie chirurgicala majora care necesita un timp indelungat pentru vindecare.
- Circulatia deficitara a sangelui: orice scadere a fluxului sangvin spre piele poate sa cauzeze hipoxie (scaderea nivelului de oxigen) in tesuturile pielii, determinand reducerea timpului in care o escara poate sa apara. La risc sunt deci fumatorii, cei cu anemie, cu boala cronica de rinichi, insuficienta cardiaca sau alte boli de inima, sau cei cu ateroscleroza sau boala arteriala periferica.
- Afectarea nervilor: aceasta poate cauza absenta durerii in zonele de presiune prelungita. Acest lucru apare la cei cu diabet zaharat, deoarece hiperglicemia (glicemia crescuta) poate sa duca in timp la afectarea nervilor de la picioare (neuropatia periferica). In plus, alcoolicii pot fi si ei afectati de o forma de neuropatie periferica, iar escarele apar mai frecvent la aceasta categorie.
- Malnutritia sau nutritia deficitara poate cauza pierderea tesutului adipos (gras) care are rol de a amortiza impactul in zonele care sunt supuse presiunii prelungite. In plus, cei cu obezitate au si ei riscul mai mare de a dezvolta escare, datorita dificultatii de a se ridica din scaun sau din pat, dar si datorita faptului ca vasele mici de sange (capilarele) sunt frecvent obturate, determinand scaderea fluxului sangvin si crescand riscul de ulceratie.
- O alta categorie la risc pentru escare o reprezinta pacientii cu dementa sau alte boli neurologice degenerative, precum si cei cu incontinenta urinara.
In plus, alti factori in afara de presiunea prelungita pot contribui la aparitia escarelor:
- Umezeala crescuta poate duce la macerarea pielii, iar in unele cazuri poate fi cauza principala a unei escare, chiar si in absenta unei presiuni.
- Frecarea poate determina ulceratii cutanate, si au fost descrise cazuri in care simpla tragere a cearsafului a cauzat aparitia de escare, in special la pacientii batrani cu fragilitate vasculara si cutanata.
Unde apar cel mai frecvent escarele?
Escarele pot afecta orice parte a corpului supusa presiunii prelungite, dar cel mai frecvent apar in zonele in care pielea este in contact strans cu oasele, precum coatele, calcaiele, omoplatii, soldurile, gleznele, zona sacrala a coloanei vertebrale, si mai rar in zona occipitala.
Simptomatologie escare
Escara se dezvolta treptat, iar simptomele si semnele depind de stadiul ei de evolutie. In functie de acest stadiu de evolutie, simptomele cuprind: decolorarea pielii, iar ulterior ruptura completa a pielii si formarea unui ulcer profund, durere in zona afectata, desi aceasta poate fi absenta in cazul afectarii nervilor si cresterea temperaturii locale.
Fazele sau stadiile de evolutie ale escarelor
Exista 4 stadii de evolutie a escarelor:
- Stadiul I: pielea se inroseste, iar in centrul leziunii apare o zona de eritem alb, insa pielea nu este rupta si nu se albeste atunci cand este apasata.
- Stadiul II: epiderma (stratul exterior al pielii) si o parte din derm (stratul subcutanat) este vatamata. Escara poate fi rosie sau roza si arata ca o basica sparta sau plina cu lichid.
- Stadiul III: Ulcerul format este adanc, cuprinzand si grasimea subcutanata si avand aspect de crater adanc. Sangerarea este minima, iar tesuturile sunt calde si dure.
- Stadiul IV: Escara se extinde si mai profund, putand cuprinde muschii, oasele sau tendoanele.
Tratamentul escarelor
Tratamentul acestor leziuni nu trebuie sa fie amanat, escara putand cauza o serie de complicatii serioase. In functie de stadiul escarei, acesta cuprinde:
- Reducerea presiunii este primul pas in tratarea escarelor. Pacientul trebuie sa fie repozitionat la fiecare 2 ore si in pozitii diferite, iar cei cu fragilitate cutanata chiar mai frecvent. In plus, este necesara si utilizarea de perne sau saltele speciale care scad presiunea exercitata pe leziune.
- Curatarea escarei: pentru prevenirea infectiei, pielea se spala cu blandete cu apa si sapun, daca nu este rupta (stadiul I).
- Aplicarea pansamentelor, care ajuta la procesul de vindecare, mentinand pielea uscata si formand o bariera impotriva microbilor ce pot patrunde in escara.
- Aplicarea unguentelor antibacteriene, iar in functie de stadiu poate fi necesara antibioterapia orala.
- Ameliorarea durerii prin administrarea de antiinflamatoare.
- In stadiile avansate este necesara indepartarea tesuturilor deteriorate prin interventie chirurgicala.
Fazele de vindecare a escarelor
In procesul de vindecare, escara parcurge trei etape:
- Faza inflamatorie, sau de curatare, care dureaza de regula 2-3 zile. In aceasta faza, pe langa procesul de inflamatie, are loc fagocitoza bacteriilor aflate in escara de catre globulele albe.
- Faza de regenerare sau proliferare, care dureaza intre 3 si 21 de zile. Ea cuprinde: formarea de vase sangvine noi (angiogeneza), sinteza de fibre de colagen si formarea tesutului de granulatie.
- Faza de cicatrizare (de inchidere a escarei), cu durata intre 21 de zile pana la cateva luni. In aceasta ultima faza are loc reepitelizarea zonei (sinteza de piele noua), iar dupa desprinderea crustei formate, cicatricea formata se micsoreaza si in cele din urma dispare.
Complicatiile escarelor
Complicatiile escarelor cuprind:
- Celulita (infectia pielii si a tesuturilor inconjuratoare)
- Infectia osului sau a articulatiei (osteomielita, artrita septica)
- Sepsis (infectia generalizata a intregului organism)
- In unele cazuri, escara se poate transforma intr-un tip de cancer (carcinom scuamos)
Preventia escarelor
Preventia este absolut necesara in cazul oricarei persoane la risc pentru aparitia escarelor. Ea cuprinde:
- Schimbarea pozitiei corpului la fiecare 2 ore, iar in cazul celor in scaune cu rotile la fiecare 15 minute.
- Folosirea unei perne care sa scada presiunea si sa protejeze zonele osoase, precum si a saltelelor speciale (umplute cu apa sau cu aer).
- Inspectati pielea zilnic, mentineti pielea uscata si curata.
- Nu in ultimul rand, adoptati o dieta sanatoasa, hidratati-va suficient si evitati fumatul.
