Data publicării: 13 decembrie 2018
Ultima actualizare:
14 decembrie 2018
Vanataile, juliturile si cucuiul sunt ceva la ordinea zilei in cazul celor mici. Copiii activi sunt de regula expusi la tot felul de accidente printre care se numara si fracturile. Ruperea unui os la adult poate sa ascunda o patologie subiacenta cum este osteoporoza (demielinizarea osoasa). In cazul celor mici fractura apare in majoritatea cazurilor pe un os normal in contextul unui traumatism.
S-a observat faptul ca riscul fracturilor la copil creste in jurul varstei de 11-12 ani, iar cele mai frecvente localizari ale acestora sunt epifiza distala a radiusului, diafiza radiala si regiunea supracondiliana humerala.
Particularitati ale fracturilor la copil
Fractura apare in momentul in care osul este supus unei forte de mare intensitate. Localizarile rupturii osoase la nivelul pumnului, antebratului si a umarului se datoreaza reflexului de a se sprijini in mana in momentul unei caderi. Exista numeroase diferente intre fracturile ce apar la copil si cele ale adultului.
Datorita elasticitatii osoase cei mici se confrunta mai rar cu fracturile decat adultii. O alta particularitate cu rol de protectie impotriva rupturii osoase este prezenta cartilajului de crestere. Totodata, este cunoscut faptul ca dupa o fractura consolidarea este mult mai rapida in cazul copiilor spre deosebire de adulti.
La copil este intalnita notiunea de fractura in lemn verde. Osul este invelit de catre periost iar ruperea acestuia se face numai intr-o parte ceea cea a dat nastere analogiei cu o ramura verde de copac. In termeni medicali corticala osului se rupe in partea convexa si este deformata in zona concava.
Fracturile la copii - tratament
Tratamentul fracturilor la copil depinde de severitatea acestora. Astfel fractura poate fi tratata prin metode conservatoare de tipul gips sau orteza. De regula vindecarea in cazul copiilor este rapida fara deficite. In situatia in care este vorba despre o fractura cu deplasare exista doua posibilitati de tratament si anume reducerea inchisa (cu anestezie locala) sau deschisa care presupune o interventie chirurgicala.
Pentru fracturile in lemn verde studiile arata faptul ca acestea nu necesita interventie chirurgicala. Cazurile severe care au presupus un tratament complex pot sa necesite recuperare medicala.
Complicatiile fracturilor la copil
Complicatiile fracturilor la copil pot fi imediate sau tardive. Cele mai frecvente complicatii imediate sunt: leziunile vasculare si nervoase (cu afectarea frecventa a nervilor radial, median sau sciatic). Totodata, fractura deschisa este o alta complicatie de temut. Aceasta presupune existenta unei solutii de continuitate intre mediul extern si focarul de fractura.
Calusul vicios datorat unor reduceri sau imobilizari neadecvate este o complicatie tardiva a fracturilor la copil. Pseudoartroza este si ea o complicatie tardiva care apare secundar unei consolidari deficitare a focarului de fractura.
Osteomul periarticular posttraumatic reprezinta osificarea hematomului din jurul articulatiei implicate fiind incadrat tot in categoria complicatiilor tardive.
Vanataile, juliturile si cucuiul sunt ceva la ordinea zilei in cazul celor mici. Copiii activi sunt de regula expusi la tot felul de accidente printre care se numara si fracturile. Ruperea unui os la adult poate sa ascunda o patologie subiacenta cum este osteoporoza (demielinizarea osoasa). In cazul celor mici fractura apare in majoritatea cazurilor pe un os normal in contextul unui traumatism.
S-a observat faptul ca riscul fracturilor la copil creste in jurul varstei de 11-12 ani, iar cele mai frecvente localizari ale acestora sunt epifiza distala a radiusului, diafiza radiala si regiunea supracondiliana humerala.