Scolioza: diagnostic si tratament

Epidemiologie – Prevalenta scoliozei variaza in diversele studii din literatura de specialitate de la 0,9% la 12% in functie de varsta, sex, etnie, cea mai des intalnita valoare fiind de 2-3%.

EtiologieHippocrate includea toate deviatiile anormale ale coloanei sub termenul de ,,spina luxata², iar Galen definește primul caz de scolioza, ,,skolios² in limba greaca insemnand curbat.

Termenul de scolioza idiopatica a adolescentului a fost introdus de Kleinberg, reprezentand aproximativ 80-90% din totalul cazurilor de scolioza, din care <1% necesita interventie chirurgicala.

Scolioza afecteaza in proportii aproximativ egale ambele sexe, insa potentialul evolutiv este mai mare la sexul feminin comparativ cu cel masculin. Factori favorizanti ai dezvoltarii unei scolioze sunt de ordin genetic, hormonali, ocupationali, mecanismul patofiziologic exact nefiind complet elucidat inca. Restul de 10-20% din scolioze sunt cauzate de afectiuni congenitale sau neuromusculare.

Examenul clinic al scoliozei

Cand se suspicioneaza un caz de scolioza, evaluarea pacientului trebuie sa parcurga trei pași principali: excluderea altor cauze de deformare spinala, estimarea potentialului restant de creștere și cuantificarea gravitatii scoliozei. Istoricul pacientului este foarte important și trebuie sa cuprinda informatii despre varsta debutului, stadiul pubertar, prezenta durerilor de spate, prezenta simptomelor de ordin neurologic, antecedenteleheredocolaterale. Mai putin un sfert din pacientii cu scolioza idiopatica se prezinta cu dureri de spate, aceasta fiind mai des intalnita in alte tipuri de scolioze. Examenul clinic cuprinde evaluarea pacientului in picioare, in timpul mersului, aplecat in fata, dar și examen neurologic complet și evaluarea statusului pubertar. Scolioza idiopatica se poate constitui oricand in timpul copilariei și adolescentei, dar cel mai des apare intre 11 și 14 ani, cand are loc peak-ul de creștere, care incepe mai intai prin creșterea membrelor, urmata de creșterea in sens longitudinal a coloanei vertebrale. Acest decalaj intre creșterea membrelor si cea a coloanei produce un dezechilibru de statica vertebrala care poate duce la dezvoltarea scoliozei.

Examinarea pacientului stand in picioare, ideal intr-un cadru antropometric, cuprinde inspectia lui din plan anterior, posterior și lateral. De asemenea, trebuie cautate leziuni dermatologice sugestive pentru scoliozele non-idiopatice, spre exemplu petele café au lait in neurofibromatoza. Examinarea se face sistematic in sens cranio-caudal și se urmaresc urmatoarele aspecte: pozitia capului, simetria axei umerilor și a celei mamelonare, pozitia omoplatilor, simetria crestelor iliace și a aliniamentelor plicilorsubfesiere și poplitee, examinarea boltei plantare. De asemenea, trebuie urmarite diferentele de lungime intre membrele inferioare, ce ar putea sugera o scolioza secundara congenitala. Testul Adam¢s consta in examinarea spatelui cand pacientul sta aplecat in fata, cand se pot observa asimetrii și deformari importante. Curbura și rotatia vertebrala pot fi cuantificate cu ajutorul unui scoliometru/inclinometru, cu rolul de a selecta pacientii care au nevoie de radiografie:>5° – necesita examen radiologic.

Examinari paracliniceDe prima intentie este radiografia in incidenta antero-posterioara și laterala. Prima este esentiala pentru determinarea severitatii scoliozei, prin calcularea unghiului Cobb. Se traseaza doua linii paralele cu vertebrele delimitante ale curburii patologice, iar un unghi Cobb, format intre perpendicularele pe acestea, mai mare de 10° este criteriu de diagnostic pentru scolioza. IRM este necesar doar in cazul in care se suspecteaza o patologie intraspinala la un pacient cu scolioza cu prezentare atipica sau examen clinic neurologic anormal.

Tratamentul scoliozei

Dictat de dimensiunea unghiului Cobb, tratamentul scoliozei cuprinde, in functie de gravitatea scoliozei – kinetoterapie, corsetare sau interventie chirurgicala. Odata stabilit diagnosticul de scolioza idiopatica a adolescentului, pacientul este monitorizat prin examen radiologic pana la finalizarea maturitatii scheletale o data la 4-12 luni, in functie de severitatea și gradul estimat al progresiei. Ghidurile Societatii Internationale pentru Studiul Tratamentului Scoliozei sunt revizuite periodic conform noilor date statistice emergente, la ora actuala tratamentul indicat in functie de unghiul Cobb fiind urmatorul:

• Ø 11-20° – kinetoterapie axata pe tonifierea musculaturii paravertebrale, insotita urmarire radiologica;

• Ø 21-45° – corsetare și kinetoterapie. Corsetul are rolul de a impiedica progresia scoliozei in timpul creșterii. Exista mai multe tipuri de corsete: corset rigid full-time (20-24h/zi), corset rigid part-time (12-20h/zi), corset rigid night-time (8-12h/zi), corset moale, recomandate in functie de severitate;

• Ø >45° – indicatie de interventie chirurgicala (artrodeza spinala), urmata de kinetoterapie.

De asemenea, o atentie aparte trebuie acordata suportului psihologic și emotional al pacientilor, avand in vedere faptul ca majoritatea scoliozelor se diagnosticheaza la o varsta frageda,o parte din ele cuprinzand deformari estetice importante. 

Metodele de tratament sunt percepute ca fiind extrem de neplacute de catre adolescent, nu numai interventia chirurgicala, dar și purtarea corsetului și efectuarea exercitiilor corective pentru postura zilnic, astfel incat discutia cu pacientul poate reprezenta un element cheie in ceea ce privește complianta acestuia la tratament.