Aplazie medulara: ce este, evolutie si tratament
Aplazia maduvei osoase este o afectiune determinata de reducerea numarului de celule stem din maduva, celule care sunt implicate in procesul de producere a liniilor sangvine (alba, rosie, tromocitara). Maduva nu mai produce acele celule primordiale din care ar fi trebuit sa se maturizeze hematiile, leucocitele, trombocitele sau limfocitele, cauzele cele mai frecvente fiind folosirea citostaticelor sau a altor medicamente, iradierea, dar si de natura genetica sau infectioasa.
Care sunt cauzele aplaziei medulare?
Se poate ca aplazia medulara sa fie atat mostenita cat si castigata, putand implica una sau chiar toate liniile celulare. Sunt trei mecanisme de actiune care alcatuiec etiologia acestor defecte:
- Distrugerea sau scaderea numarului de celule stem hematopoietice si a micromediului acestora, generand o maduva hipoplazica sau apalazica;
- Defecte de diferentiere, ca de exemplu mielodisplazia;
- Defectele de maturare, ca de exemplu deficitul de folat sau de vitamina B12.
Citopeniile unice sau pancitopeniile sunt sindroame ale aplaziei medulare castigate. In multe dintre situatii, celulele stem hematopoietice ajung sa fie distruse daca pacientul este afectat de un factor sau de o substanta toxica, sau ca urmare a unui defect congenital.
Mecanismele care pot genera aplazia medulara pot fi:
- Leziuni castigate ale celulelor stem prin chimicale, toxine sau virusuri, care genereaza anomalii calitative sau cantitative;
- Controlul umoral sau celular anormal al hematopoiezei;
- Mutatii ale genelor, care determina insuficienta medulara mostenita si sindroame de aplazie medulara.
Sunt cunoscute cinci sindroame mostenite de aplazie medulara: sindromul Diamond-Shwachman, anemia Fanconi, neutropenia congenitala, anemia Diamond Blackfan si trombocitopenia amegacariocitara. Se poate ca aplazia pura a celulelor rosii sa fie o conditie secundara generata de un timom, urmare a unei infectii virale ca de exemplu cea cu parvovirus B19. In cazul unei hepatite virale, aplazia pura a celulelor rosii poate sa fie chiar si permanenta.
Diminuarea tuturor celor trei linii celulare – pancitopenia – este considerata a fi cea mai frecventa dintre manifestarile aplaziei medulare.
Care sunt simptomele aplaziei medulare?
Persoanele care sufera din cauza aplaziei medulare au un numar redus de celule sangvine. Numarul mic de trombocite genereaza pacientilor sangerari spontane iar pacientul poate risca infectii severe din cauza neutropeniei. Cel mai ingrijorator simptom il constituie in general complicatiile hemoragice si, asemenei infectiilor, este unul dintre motivele care fac obligatorie consultarea unui medic.
Anemia este cea care face ca slabiciunea si oboseala sa se instaleze si sa se dezvolte intr-un ritm lent. Se poate sa fie vorba chiar de mai multe luni pana cand pacientul sa recunoasca simtomele si sa mearga la medic. Pentru a diferentia cauzele castigate de cele mostenite, este esential sa se cunoasca atat istoricul medical personal cat si cel familial. Aplazia medulara mostenita este intalnita de cele mai multe ori in randul adultilor tineri, insa nu necesita neaparat atentie pana in jurul varstei de 50 – 60 de ani. Pentru situatiile in care fratele unui pacient care sufera din cauza anemiei Fanconi ajunge sa dezvolte un numar anormal de celule sangvine, se impun investigatii. De asemenea, trebuie avute in vedere inclusiv expunerea la droguri sau toxine, infectiile virale sau anomaliile de mediu.
Exista posibilitatea ca pacientii care sufera din cauza anemiei severe sa prezinte semne ale insuficientei cardiace congestive, cum ar fi dispneea. Printre complicatiile neutropeniei severe se numara celulita, pneumonia, febra si sepsisul, iar dintre cele asociate trombocitopeniei sunt petesiile cutanate, echimozele, epistaxisul si sangerarile gingivale. Chiar daca aproximativ jumatate dintre persoanele cu anemie Fanconi manifesta sau nu semne caracteristice de dezvoltare sau cutanate, pot fi intalnite situatii in care sa apara microcefalie, pigmentari anormale ale pielii, absenta radiusului, statura scunda sau absenta policelor.
Diagnosticul aplaziei medulare
Diagnosticarea aplaziei modulare se efectueaza cu ajutorul unor teste de laborator, printre care analiza sangelui periferic, testul Ham sau screening pentru anemia Fanconi. Pentru evaluarea celularitatii si a morfologiei celulelor reziduale se va apela la biopsie si la aspiratul medular.
Prognosticul pe care il poate stabili medicul depinde de cauza si de severitatea afectarii, de posibilitatea reversibilitatii acesteia si de efectele pe care le are tratamentul indicat. Aplazia medulara este o afectiune grava, care poate sa duca la decesul pacientului (in cazul unor infectii grave), pentru ca nu mai exista suficiente leucocite in organism care sa lupte impotriva germenilor.
Cum poate fi tratata aplazia medulara?
Prevenirea si tratarea din timp a infectiilor au un rol extrem de important. Transfuziile de hematii si trombocite pot corecta deficitul de celule sangvine. De asemenea, administrarea unor factori de crestere a celulelor sangvine si a hormonilor masculini poate ajuta in corectarea deficitului de celule sangvine.
In situatia in care este vorba despre o cauza medicamentoasa, are loc o regresie spontana a aplaziei medulare; atunci cand discutam de forme idiopatice, probabilitatea este una mai mica. Exista posibilitatea ca aplazia medulara sa preceada leucemia, insa in situatii exceptionale.
Tratamentul simptomatic presupune bioterapie masiva daca este vorba despre o infectie, sau, in cazul unei anemii grave, transfuzie de plachete.
Tratamentul de fond presupune administrarea de ciclosporina si ser antilimfocitar (imunosupresoare), grefa de maduva osoasa de la donator compatibil (in cazul pacientilor tineri) si administrare de androgeni, stimulatori ai celulelor-surse ale maduvei (in cazul in care tratamentul cu imunosupresoare nu da rezultate).
Pentru a putea reduce frecventa sau severitatea aplaziei este necesara ameliorarea sedintelor de chimioterapie, folosirea factorilor de crestere si limitarea intrebuintarii medicamentelor cu potential toxic.