Artroza la genunchi: cauze, manifestari si management

Artroza la genunchi este o boala degenerativa frecventa, intalnita in special la persoanele adulte si la cele de varsta a treia. Avem de-a face cu o afectiune ce implica degradarea progresiva a cartilajului articular, un element esential pentru miscarea fluida a genunchiului si pentru amortizarea socurilor mecanice. Pe masura ce cartilajul se deterioreaza, apare frecarea oaselor unul de celalalt, ceea ce provoaca dureri si reduce mobilitatea articulatiei.

Artroza la genunchi – factori de risc si cauze principale

Artroza la genunchi poate sa fie determinata de mai multe cauze, insa cea mai des intalnita este inaintarea in varsta. Odata cu imbatranirea, cartilajul devine tot mai fragil, mai subtire si isi pierde elasticitatea, crescand in acest fel vulnerabilitatea la deteriorare. In plus, factorii genetici joaca si ei un rol semnificativ, predispunand unele persoane sa dezvolte artroza la genunchi mai repede decat altele.

Excesul de greutate corporala poate sa constituie o alta cauza importanta in aparitia si agravarea artrozei la genunchi. Greutatea in exces pune o presiune constanta si crescuta pe articulatiile genunchilor, accelerand astfel deteriorarea cartilajului. Mai mult, persoanele care desfasoara activitati fizice intense sau practica sporturi repetitive, cum ar fi alergarea, sariturile sau fotbalul, au un risc crescut de a dezvolta artroza la genunchi din cauza suprasolicitarii constante a articulatiilor.

Accidentarile sportive sau traumatismele repetate ale genunchiului pot sa contribuie si ele semnificativ la aparitia artrozei. Un alt factor relevant este instabilitatea ligamentara, mai ales in cazul persoanelor care au suferit leziuni ligamentare netratate corespunzator, ceea ce poate sa duca la un dezechilibru articular si la o uzura precoce a cartilajului.

Artroza la genunchi - manifestari si simptome caracteristice

Printre simptomele tipice asociate cu artroza la genunchi se afla durerea persistenta si progresiva. In fazele initiale, durerea apare de obicei doar in timpul miscarilor solicitante sau dupa o activitate intensa. Insa, odata cu avansarea bolii, durerea poate sa devena cronica, fiind prezenta chiar si in perioada de repaus. Pacientii acuza adesea o intensificare a durerii in timpul urcatului sau coboratului scarilor, la ridicare sau dupa perioade prelungite de inactivitate.

Rigiditatea articulara este un alt simptom important care insoteste artroza la genunchi. Aceasta se manifesta mai ales in timpul diminetii sau dupa perioade mai lungi de repaus, ingreunand semnificativ miscarea normala a genunchiului. In timp, pacientii observa ca genunchiul afectat devine tot mai greu de indoit sau de intins complet, ceea ce influenteaza negativ calitatea vietii.

Articulatia poate sa devena umflata din cauza inflamatiei locale cauzate de degenerarea cartilajului. Apar adesea zgomote specifice, numite crepitatii, care se aud sub forma unor scartaituri sau trosnituri in timpul miscarii genunchiului. In stadiile avansate, deformarea vizibila a genunchiului devine si ea evidenta, generand dificultati majore in desfasurarea activitatilor zilnice.

Artroza la genunchi - diagnosticarea si evaluarea medicala

Pentru diagnosticul corect de artroza la genunchi, consultul medical detaliat este indispensabil. Medicul specialist evalueaza istoricul medical al pacientului, simptomele raportate si face un examen clinic detaliat al genunchiului afectat. Acesta verifica mobilitatea articulatiei, stabilitatea si gradul de inflamatie locala.

Investigatiile imagistice sunt recomandate pentru a confirma diagnosticul de artroza la genunchi. Radiografiile reprezinta metoda cea mai comuna de diagnostic, relevand spatiul articular redus si prezenta unor excrescente osoase numite osteofite. In cazurile mai complicate sau in stadii incipiente, medicul poate sa solicite examinarea prin rezonanta magnetica nucleara (RMN), care permite vizualizarea mai detaliata a cartilajului, a ligamentelor si a altor structuri ale genunchiului.

Tratamente conservatoare si non - chirurgicale

Tratamentul pentru artroza la genunchi incepe cu abordari non - chirurgicale menite sa reduca simptomele si sa incetineasca progresia bolii. Exercitiile fizice regulate si adaptate sunt foarte importante pentru a mentine mobilitatea articulara si pentru a intari muschii ce sustin genunchiul. Fizioterapia joaca, de asemenea, un rol central in managementul artrozei, folosind tehnici precum electroterapia, terapia manuala sau hidroterapia pentru a ameliora durerile si inflamatia.

Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene si analgezicele ajuta la gestionarea durerii si a inflamatiei asociate artrozei. In unele situatii, medicul poate sa recomande injectarea de corticosteroizi sau de acid hialuronic direct in articulatia genunchiului, oferind astfel un efect rapid si direct asupra simptomelor.

Optiuni chirurgicale pentru cazurile severe

In cazurile avansate, cand tratamentele conservatoare nu mai dau rezultate satisfacatoare, interventia chirurgicala poate deveni necesara. Artroscopia este o interventie minim invaziva ce permite curatarea articulatiei de fragmentele de cartilaj deteriorate si osteofite. Osteotomia presupune realinierea oaselor pentru redistribuirea uniforma a presiunii pe genunchi, reducand simptomele.

In situatiile severe si avansate, singura optiune eficienta ramane protezarea genunchiului, fie partiala, fie totala. Aceasta interventie permite pacientilor sa recastige mobilitatea si sa reduca semnificativ durerea, imbunatatindu-le astfel calitatea vietii in mod substantial.

Artroza la genunchi - influenta stilului de viata

Gestionarea eficienta a artrozei la genunchi implica si ajustari importante ale stilului de viata. Mentinerea unei greutati corporale sanatoase si reducerea activitatilor fizice suprasolicitante pot sa contribuie semnificativ la diminuarea simptomelor si la incetinirea progresiei bolii. O alimentatie echilibrata, bogata in nutrienti esentiali pentru sanatatea articulatiilor, precum si folosirea unor incaltari confortabile si cu amortizare adecvata pot sa aiba un impact pozitiv major. Abordarea integrata a acestei afectiuni este recomandata pentru un control pe termen lung al simptomelor si pentru a mentine a viata activa si lipsita de durere cat mai mult timp posibil.