Neuropatie periferica: tablou clinic, diagnostic si tratament

Senzatia de furnicaturi, amorteala sau arsura la nivelul mainilor si picioarelor poate indica existenta unor probleme ale nervilor periferici. Aceste manifestari sunt uneori trecatoare, insa atunci cand persista sau se agraveaza, pot semnala o afectiune care necesita investigatii medicale. O astfel de afectiune este neuropatia periferica, o problema neurologica ce poate influenta sensibilitatea, mobilitatea si functionarea anumitor organe.

Persoanele care se confrunta cu neuropatie periferica pot prezenta simptome diferite, in functie de nervii afectati si de cauza bolii. Identificarea precoce a manifestarilor si stabilirea unui diagnostic corect sunt importante pentru limitarea leziunilor nervoase si mentinerea calitatii vietii.

Ce este neuropatia periferica?

Termenul de neuropatie periferica descrie afectarea unuia sau mai multor nervi situati in afara creierului si a maduvei spinarii. Acesti nervi transmit informatii intre sistemul nervos central si restul organismului, fiind responsabili pentru sensibilitate, miscare si numeroase functii involuntare.

Atunci cand nervii sunt deteriorati, transmiterea impulsurilor nervoase este perturbata. In consecinta, afectarea nervilor poate provoca durere, amorteala, slabiciune musculara si tulburari ale echilibrului.

Manifestarile pot aparea treptat sau, in anumite situatii, se pot instala rapid.

Ce tipuri de neuropatie periferica exista?

Clasificarea se realizeaza in functie de numarul si tipul nervilor afectati.

Principalele forme de neuropatie periferica sunt:

• Mononeuropatia: afecteaza un singur nerv periferic, asa cum se intampla in sindromul de tunel carpian;
• Mononeuropatia multipla: implica afectarea mai multor nervi individuali, in regiuni diferite;
• Polineuropatia: afecteaza numerosi nervi, de obicei bilateral, cu manifestari care incep frecvent la nivelul picioarelor.

In functie de rolul nervilor implicati, boala poate avea manifestari senzitive, motorii sau vegetative.

Aceasta diferentiere este importanta deoarece tratamentul pentru neuropatie periferica trebuie adaptat tipului de afectare si cauzei identificate.

Care sunt cauzele neuropatiei periferice?

Exista numeroase afectiuni si circumstante care pot determina deteriorarea nervilor periferici.

Printre cele mai frecvente cauze de neuropatie periferica se numara:

• Diabetul zaharat, care poate produce leziuni nervoase in urma expunerii prelungite la valori crescute ale glicemiei;
• Deficitul anumitor vitamine, in special vitamina B12;
• Consumul excesiv si prelungit de alcool;
• Bolile autoimune si inflamatorii, inclusiv vasculitele si neuropatiile imune (sindromul Guillain-Barré, CIDP);
• Afectiunile renale sau hepatice;
• Traumatismele si compresia nervilor;
• Anumite infectii, precum HIV sau boala Lyme;

·        Expunerea la substante toxice (metale grele, solventi);

• Administrarea unor medicamente, inclusiv anumite tratamente oncologice.

In unele situatii, neuropatia periferica poate avea o cauza ereditara. Exista si cazuri in care investigatiile nu reusesc sa identifice factorul declansator, afectiunea fiind considerata idiopatica.

Identificarea cauzei este esentiala pentru alegerea unei strategii terapeutice corespunzatoare.

Simptomele neuropatiei periferice

Tabloul clinic este variabil. Simptomele depind de tipul fibrelor nervoase afectate, de localizarea leziunilor si de severitatea bolii.

Cele mai frecvente manifestari asociate cu neuropatie periferica sunt:

• Furnicaturi si senzatii de intepaturi;
• Amorteala la nivelul mainilor sau picioarelor;
• Durere cu caracter de arsura;
• Sensibilitate exagerata la atingere alodinie (sau durere disproportionata fata de stimul (hiperalgezie);
• Diminuarea sensibilitatii la temperatura si durere;

·        Pierderea sensibilitatii vibratorii si a simtului pozitiei segmentelor (proprioceptiv), cu mers nesigur, mai ales pe intuneric;

•        Slabiciune musculara, crampe si, in timp, atrofie musculara;

•        Tulburari de coordonare si echilibru.

In multe cazuri, neuropatia periferica debuteaza la nivelul degetelor de la picioare, iar simptomele se extind treptat catre gambe. Ulterior, pot fi afectate si mainile.

Durerea poate fi mai intensa in timpul noptii, provocand tulburari de somn si afectand activitatile cotidiene.

Ce simptome apar atunci cand sunt afectati nervii vegetativi?

Anumite forme de neuropatie periferica afecteaza nervii responsabili pentru functiile involuntare ale organismului.

In aceasta situatie pot aparea:

• Transpiratie excesiva sau diminuata;
• Intoleranta la caldura;
• Ameteli la ridicarea brusca in picioare (hipotensiune ortostatica);
• Tulburari digestive (constipatie, diaree, senzatie de satietate precoce);
• Probleme urinare (inclusiv retentie urinara) si disfunctie erectila;
• Modificari ale tensiunii arteriale si batai rapide ale inimii in repaus.

Aceste simptome necesita evaluare medicala deoarece pot influenta functionarea mai multor organe.

Cum se stabileste diagnosticul?

Diagnosticarea incepe cu evaluarea istoricului medical si cu examinarea neurologica.

Daca medicul suspecteaza ca este vorba despre neuropatie periferica, acesta va analiza distributia simptomelor, sensibilitatea, reflexele, forta musculara si coordonarea miscarilor.

In functie de rezultatele examinarii, pot fi recomandate urmatoarele investigatii:

• Analize de sange pentru evaluarea glicemiei, a nivelului vitaminei B12 si a altor parametri relevanti;
• Electromiografie, pentru evaluarea activitatii electrice musculare;
• Studii de conducere nervoasa, pentru verificarea transmiterii impulsurilor;
• Investigatii imagistice, atunci cand exista suspiciunea compresiei nervoase;
• Teste suplimentare pentru evaluarea fibrelor nervoase mici, in cazurile selectate.

Nu toate persoanele cu neuropatie periferica au nevoie de aceleasi investigatii. Medicul stabileste planul de diagnostic in functie de simptome si de afectiunile asociate.

Un diagnostic corect permite diferentierea bolii de alte afectiuni neurologice sau musculoscheletale.

Ce tratament este recomandat pentru neuropatie periferica?

Tratamentul urmareste controlul cauzei, ameliorarea simptomelor si prevenirea agravarii leziunilor nervoase.

Tratamentul cauzei

In cazul pacientilor cu neuropatie periferica asociata diabetului, mentinerea glicemiei in limitele recomandate este o componenta importanta a ingrijirii.

Atunci cand afectiunea este determinata de un deficit nutritional, medicul poate recomanda corectarea acestuia. Daca exista o boala autoimuna sau inflamatorie, pot fi necesare tratamente specifice.

Tratamentul durerii

Pentru ameliorarea durerii asociate cu neuropatia periferica, medicul poate prescrie:

• Medicamente utilizate in tratamentul durerii neuropate, precum gabapentina sau pregabalina;
• Anumite antidepresive, precum duloxetina;
• Tratamente locale, in situatii selectate.

Medicamentele se administreaza exclusiv conform recomandarilor medicale, deoarece pot avea contraindicatii si efecte adverse.

Tratamentul non-medicamentos

Include kinetoterapia (detaliata mai jos), educatia pentru ingrijirea piciorului, incăltamintea adaptata si, in cazuri selectate, stimularea electrica nervoasa transcutanata (TENS).

Este important de mentionat ca tratamentul pentru neuropatie periferica nu garanteaza refacerea completa a nervilor. Evolutia depinde de cauza, severitatea leziunilor si momentul inceperii tratamentului.

Ce rol are kinetoterapia?

Kinetoterapia poate contribui la imbunatatirea mobilitatii, fortei musculare si echilibrului.

Pacientii pot beneficia de programe individualizate de recuperare, adaptate manifestarilor si capacitatii fizice.

Aceste programe pot include exercitii pentru mentinerea mobilitatii articulare, intarirea musculaturii si prevenirea caderilor.

In anumite situatii, medicul poate recomanda utilizarea unor dispozitive ortopedice sau a incaltamintei adaptate.

Cum poate fi prevenita agravarea bolii?

Adoptarea unor obiceiuri sanatoase contribuie la protejarea nervilor si la reducerea riscului de complicatii.

Persoanelor diagnosticate cu neuropatie periferica le sunt recomandate:

• Controlul corespunzator al bolilor asociate;
• Evitarea consumului excesiv de alcool;
• Renuntarea la fumat;
• Adoptarea unei alimentatii echilibrate;
• Activitatea fizica adaptata posibilitatilor individuale;
• Verificarea periodica a picioarelor (inclusiv cu ajutorul unei oglinzi), mai ales in prezenta diabetului.

Pentru pacientii cu neuropatie periferica si sensibilitate diminuata, inspectarea zilnica a picioarelor este deosebit de importanta, deoarece ranile pot trece neobservate.

Cand trebuie consultat medicul?

Este recomandata evaluarea medicala daca apar furnicaturi persistente, amorteala, dureri inexplicabile sau slabiciune musculara.

In cazul persoanelor cu neuropatie periferica, agravarea simptomelor necesita reevaluarea tratamentului.

Slabiciunea musculara instalata rapid, dificultatile de respiratie sau tulburarile importante de mers impun evaluare medicala urgenta.

Intrebari si raspunsuri

Neuropatia periferica se poate vindeca?

Evolutia depinde de cauza. Unele forme se pot ameliora dupa tratarea afectiunii responsabile, in timp ce altele necesita monitorizare si tratament pe termen lung.

Diabetul poate provoca neuropatie periferica?

Da. Diabetul reprezinta una dintre cele mai frecvente cauze, deoarece valorile crescute ale glicemiei pot deteriora nervii in timp.

Ce medic trateaza aceasta afectiune?

Medicul neurolog este specialistul care evalueaza si diagnosticheaza afectarea nervilor periferici. In functie de cauza, poate fi necesara colaborarea cu alti specialisti.

Activitatea fizica este recomandata?

Da, exercitiile adaptate conditiei pacientului pot contribui la mentinerea fortei musculare si a echilibrului.

Ce se intampla daca boala nu este tratata?

In functie de cauza, leziunile nervoase pot progresa, determinand pierderea sensibilitatii, slabiciune musculara si dificultati de deplasare. Identificarea precoce a unei cauze tratabile poate limita aceste complicatii.