Mielita - cauze, manifestari si tratament

Denumirea de „mielita” este una generala, care include toate procesele de inflamare de la nivelul maduvei spinarii. Cu cat gradul de severitate al leziunii este mai mare, cu atat si simptomele vor fi resimtite mai intens de catre persoana afectata. Poate sa fie vorba despre durere, despre tulburarea functiilor pelvine sau chiar despre paralizie. Pentru a diagnostica mielita, este nevoie de examinare neurologica si de evaluarea parametrilor lichidului cefalorahidian. Mielita poate sa influenteze negativ respunsurile normale dinspre creier catre organism, precum si pe cele dinspre organism catre creier. Pierderile senzoriale si paralizia pot sa fie consecinta lezarii axonilor si a mielinei, lezare care se produce pe fondul inflamatiei maduvei spinarii.

In functie de cauza care a provocat leziunea si de localizarea leziunii, mielita poate sa fie clasificata in mai multe categorii. In general, atunci cand are loc un atac inflamator la nivelul maduvei spinarii, denumirea acestuia este de „mielita transversa”. Leziunile care par din cauza mielitei se manifesta de regula intr-o zona ingusta, insa exista si posibilitatea de a fi raspandite si de a afecta mai multe zone ale corpului. Astfel, putem avea de-a face cu mielita acuta flacida, poliomielita, mielita transversa, leucomielita sau meningomielita (mielita meningococica). Osteomielita vertebrala este un alt tip de afectiune, a osului vertebral in care se afla maduva spinarii.

Ce este mielita?

Mielita este o afectiune care se manifesta la nivelul axonilor neuronali, provocand schimbari semnificative in activitatea electrica a acestora si in functionarea sistemului imunitar. Mielina este o substanta lipidica, rolul ei fiind acela de a acoperi axonii neuronali. Inflamatia poate sa scada sau sa deterioreze major nivelul de mielina, substanta care are si rolul de reglare a vitezei impulsurilor electrice dintre neuroni. Din acest motiv, modificarile functiilor neuronale ajung sa produca schimbari din punct de vedere al activitatii acestora.

In situatia in care exista copii care sunt diagnosticati cu mielita flacida acuta, pot sa apara complicatii care sa implice slabirea muschilor folositi pentru a respira. Din cauza mielitei pot sa apara si alte probleme ce pot pune in pericol viata persoanei afectate, ca de exemplu fluctuatiile temperaturii corporale sau ale valorilor tensiunii arteriale. In situatia pacientilor cu poliomielita, complicatiile pot sa apara in cazul in care paralizia are caracter permanent. La un procent cuprins intre aproximativ cinci si 10% dintre pacientii cu paralizie provocata de poliomielita se poate ajunge inclusiv la deces, pentru ca virusul ataca muschii implicati in respiratie. 

Mielita – cauze

Sunt mai multe cauze care pot sa duca la declansarea mielitei, infectiile fiind cele mai frecvente. Printre infectiile care sunt provocate de catre bacterii, virusi, paraziti sau mucegaiuri, se numara si tuberculoza, boala Lyme, sifilisul, virusul imunodeficientei umane (HIV), precum si virusurile T – limfotrope umane de tip I si II. Poliovirusul tinde sa afecteze si persoanele al caror sistem imunitar este slabit, precum si al femeilor insarcinate si al copiilor mici. In cazul in care o persoana nu a fost vaccinata impotriva poliomielitei, aceasta poate sa se imbolnaveasca atunci cand calatoreste in zone cu focare de poliomielita. Afectiunea poate sa apara si la persoanele care ingrijesc bolnavi de poliomielita, precum si la cei care locuiesc impreuna cu acesti pacienti.

Pe de alta parte, mielita poate sa afecteze si persoanele care nu manipuleaza suficient de atent mostrele de laborator care contin poliovirus. Exista si anumite afectiuni inflamatorii care pot sa duca la aparitia mielitei, ca de exemplu bolile autoimune, scleroza multipla, neuromielita optica sau sarcoidoza.

Mielita - simptomatologie, manifestari

In functie de tipul de mielita si de cauzele care au provocat-o, simptomele pot sa progreseze mai repede sau mai incet. De cele mai multe ori, mielita este insotita de simptome cum ar fi slabiciunea musculara sau paralizia. In majoritatea situatiilor, simptomele pot sa fie observate mai intai la nivelul membrelor inferioare si apoi la membrele superioare, cu grade diferite de intensitate.

La pacientii cu mielita flacida acuta, simptomele pot sa fie reprezentate de slabiciune instalata brusc in zona picioarelor si a mainilor, de pierderea foarte rapida a reflexelor si a tonusului muscular. De asemenea, pacientii pot sa intampine dificultati atunci cand incearca sa isi miste ochii sau pleoapele, precum si atunci cand incearca sa vorbeasca sau sa inghita. La nivelul muschilor fetei poate sa apara slabiciune, iar la nivelul spatelui, al gatului, al mainilor si al picioarelor pot sa fie resimtite dureri. Exista posibilitatea sa apara imposibilitatea de a urina, precum si de aparitie a furnicaturilor si a amortelii.

La pacientii cu poliomielita paralitica, simptomele includ dureri musculare si spasme severe, pierderea reflexelor si paralizie brusca, uneori chiar si deformarea membrelor. In situatia persoanelor cu poliomielita neparalitica, simptomele pot include febra si varsaturi, dureri de cap si de gat, precum si stari de oboseala.

Tratament mielita

Pentru a va asigura ca tratamentul este cel potrivit, este esential ca diagnosticarea sa fie realizata de un medic specialist. Acesta va identifica zona afectata de la nivelul maduvei spinarii si va analiza simptomele pacientului. In prima faza trebuie sa fie excluse bolile care genereaza simptome asemanatoare, asa cum sunt cele neuromusculare sau cele cerebrale. Este nevoie si de teste imagistice, ca de exemplu tomografia computerizata si RMN – ul. Odata stabilit diagnosticul, in functie de tipul de mielita, medicul va stabili tratamentul adecvat pentru fiecare pacient. Tratamentul pentru mielita se administreaza intr-o unitate spitaliceasca, dupa ce pacientul este internat la sectia de neurologie.

Persoanele cu mielita trebuie sa respecte indicatiile medicului de strict repaus la pat, iar pentru ca infectia sa fie eliminata este nevoie de terapie antivirala. De asemenea, este nevoie ca pacientului sa i se administreze medicamente antipiretice, analgezice si anti – inflamatoare. Pentru scaderea si stabilizarea proceselor inflamatoare, medicul poate sa recomande medicamente hormonale (corticosteroizi). Pentru a elimina rapid si eficient cauza bolii, pacientului trebuie sa i se administreze tratament cu agenti imunostimulatori, sulfonamide si antibiotice. Se vor executa periodic procedurile necesare pentru a imbunatati circulatia trofica a sangelui si pentru prevenirea aparitiei leziunilor de presiune.

Intarirea tesutului muscular care s-a degradat se realizeaza prin injectarea de stimulanti, iar contractiile musculare provocate de paralizia spastica pot sa fie diminuate prin administrarea de relaxante musculare. De asemenea, specialistul poate sa recomande un masaj usor sau cateva exercitii de gimnastica pentru imbunatatirea starii musculare a pacientului.