Boli care fragilizeaza oasele

Scheletul uman este alcatuit din 206 oase si alte structuri precum ligamente, tendoane si cartilaj. Fiecare os este de fapt un organ care include tesut nervos, tesut epitelial si tesut conjunctiv, iar oasele au multiple functii, printre care amintim:

  • Confera suport pentru muschi si alte tesuturi.
  • Protejeaza organele.
  • Au rol de rezervor pentru minerale precum calciul si fosforul, precum si rezervor de lipide (care sunt stocate in celulele adipoase din maduva galbena).
  • Au rol in productia de celule sangvine.

Pe parcursul vietii, corpul nostru resoarbe tesutul osos vechi si sintetizeaza tesut osos nou, iar intregul nostru schelet este inlocuit la fiecare 10 ani. Acest proces incetineste pe masura ce inaintam in varsta, dar atata timp cat in organism este mentinut un echilibru intre resorbtia si sinteza de tesut osos, oasele vor ramane sanatoase si puternice. Fragilitatea oaselor poate sa fie cauzata de orice factor care perturba acest echilibru.

Exista multe boli cu impact negativ asupra sanatatii oaselor, iar in acest articol va vom prezenta cateva dintre acestea.

boli-care-fragilizeaza-oasele

Osteogeneza imperfecta

Osteogeneza imperfecta, denumita si „boala oaselor de sticla”, este o boala ereditara rara a tesutului conjunctiv, caracterizata prin fragilitate osoasa. Este prezenta de la nastere si apare de obicei la copiii cu antecedente familiale ale bolii.

In cadrul acestei boli exista o anomalie de productie a colagenului, o proteina cu rol (printre altele) in formarea de tesut osos, iar consecinta o reprezinta aparitia fracturilor multiple, recurente, insa fara traumatisme majore. Severitatea bolii variaza de la usoara la severa, in acest ultim caz putand sa apara si alte afectari precum:

  • Pierderea auzului
  • Insuficienta cardiaca
  • Probleme respiratorii
  • Afectarea maduvei spinarii

In ziua de azi se cunosc 7 tipuri de osteogeneza imperfecta, simptomele putand sa difere in functie de tipul bolii. Toti cei afectati de aceasta afectiune au oase fragile, si pe langa aparitia fracturilor pot sa apara si alte simptome precum:

  • Retard in crestere
  • Deformari osoase
  • Laxitate articulara
  • Surditate
  • Dentitie deficitara
  • Sclere albastre
  • Scolioza

Diagnosticul osteogenezei imperfecte poate fi dificil. In functie de severitatea bolii, acesta se face intrauterin sau imediat dupa nastere in cazul formelor severe, insa formele moderate sunt adesea tarziu diagnosticate, motivul pentru care se consulta medicul fiind acumularea de fracturi cu deformari ale oaselor si retardul in crestere.

Din pacate nu s-a descoperit niciun remediu pentru osteogeneza imperfecta, iar managementul pacientilor care sufera de aceasta afectiune rara necesita o echipa multidisciplinara de medici (ortoped, fizioterapeut, ORL-ist, neurolog, stomatolog) si poate sa cuprinda tratament chirurgical, medicamente precum bisfosfonati, fizioterapie sau balneoterapie in piscina.

Hiperparatiroidismul primar

Hiperparatiroidismul primar este o afectiune a glandelor parotide, 4 glande mici situate in apropierea glandei tiroide de la nivelul gatului. „Primar” inseamna ca aceasta boala are ca punct de plecare glandele paratiroide, si nu este cauzata de alta problema de sanatate precum boala cronica de rinichi (in acest caz denumindu-se hiperparatiroidism secundar). In cadrul acestei afectiuni, una sau mai multe glande paratiroide secreta prea mult hormon paratiroidian (PTH). Acest hormon creste nivelul de calciu din sange prin scoaterea calciului din oase si prin cresterea cantitatii de calciu absorbita din intestin. Astfel, densitatea oaselor va scadea si ele vor deveni mai fragile si mai predispuse la fracturi.

Boala cronica de rinichi

Boala cronica de rinichi este o afectiune caracterizata prin pierderea progresiva si ireversibila a functiei renale.

Rinichii sunt organe esentiale care indeplinesc numeroase functii in organism, printre care: excretia substantelor toxice si a excesului de apa, productia de eritropoetina (ce stimuleaza maduva osoasa sa produca globule rosii) si productia de vitamina D activa (necesara absorbtiei calciului). De asemenea, ei detin un rol important in reglarea nivelurilor de minerale (calciu, fosfor, sodiu, potasiu) din sange.

Cele mai importante cauze ale bolii renale sunt diabetul zaharat si hipertensiunea arteriala, insa multe alte afectiuni pot sa afecteze rinichii: boli autoimune precum lupusul, litiaza renala (pietrele la rinichi), infectiile urinare repetate, sau unele medicamente precum antiinflamatoarele.

Din pacate, boala cronica de rinichi nu da simptome pana cand o mare parte din functia renala este pierduta. Aceste simptome includ: oboseala, edeme in jurul ochilor sau ale picioarelor, scadere in greutate, pierderea apetitului, mancarimi ale pielii, crampe musculare sau insomnie.

Dupa cum am amintit, rinichii regleaza nivelurile de calciu si fosfor din organism si activeaza vitamina D. Afectarea lor va duce la acumularea de fosfor in sange (intrucat rinichii afectati nu il mai pot elimina) si scaderea cantitatii de vitamina D. Corpul va raspunde prin stimularea secretiei de hormon paratiroidian, care va determina scoaterea calciului din oase, iar acestea vor deveni fragile si predispuse la fracturi. In plus, o parte din calciul eliberat din oase va ajunge si la inima si in vasele de sange, deteriorandu-le. FGF23 este un hormon secretat in principal de celulele osoase, cu rol in metabolismul vitaminei D si in reglarea nivelului de fosfor. Acesta actioneaza la nivelul rinichilor, stimuland excretia fosforului si inhiband sinteza vitaminei D. La pacientii cu boala cronica de rinichi, nivelurile de FGF23 sunt crescute progresiv pentru a compensa retentia persistenta a fosforului, dar acest lucru are ca rezultat productia renala scazuta de vitamina D activa si hipersecretia de hormon paratiroidian.