Catena Pas cu Pas
Blog
Efectele fizice si psihice ale imobilizarii la pat pe termen lung

Efectele fizice si psihice ale imobilizarii la pat pe termen lung

de Dr. Alin POPESCU , Medic primar – Medicina Sportiva

Data publicării: 6 decembrie 2021 Ultima actualizare: 6 decembrie 2021

Corpul omenesc este facut sa se miste, iar imobilizarea la pat poate cauza multiple tulburari fizice si psihice.

Pana la mijlocul secolului al XX-lea, repausul la pat era considerat benefic, insa dupa cel de-al doilea razboi mondial cercetatorii au inceput sa studieze efectele imobilizarii prelungite si au descoperit ca aceasta este daunatoare tuturor sistemelor corpului.

In acest articol va vom prezenta efectele daunatoare ale imobilizarii la pat asupra corpului uman.

CUPRINS:

Efectele imobilizarii la pat asupra pielii

Singurele zone ale pielii adaptate pentru a sustine greutatea corpului pe perioade lungi de timp sunt talpile picioarelor, a caror epiderma contine un strat suplimentar de celule (stratum lucidum).

In timpul imobilizarii la pat, presiunea prelungita exercitata asupra pielii comprima vasele de sange, ceea ce duce in cele din urma la moartea celulelor. Zonele pielii care sunt in contact cu oase au cel mai mare risc de ischemie, deoarece vasele de sange vor fi comprimate intre os si suprafata patului. Aceste leziuni sunt denumite escare de decubit sau ulcere de presiune, si apar cel mai frecvent la nivelul calcaielor, gleznelor, feselor si regiunii sacrale.

Cu cat perioada de imobilizare la pat este mai lunga, cu atat riscul de a dezvolta escare este mai crescut.

Efectele imobilizarii la pat asupra oaselor

Tesutul osos este un tesut viu, iar metabolismul osos (remodelarea) depinde de actiunea a doua tipuri de celule: osteoblastele (responsabile pentru sinteza de tesut osos) si osteoclastele (responsabile pentru resorbtia de tesut osos). Cand corpul nostru este in pozitie verticala si cand ne miscam, activitatea acestor doua tipuri de celule este intr-o stare de echilibru si, in consecinta, densitatea osoasa este mentinuta la un nivel constant.

Imobilizarea la pat determina scaderea activitatii osteoblastelor, ducand la reducerea sintezei osoase, insa osteoclastele continua sa resoarba tesut osos. Rezultatul va fi pierderea treptata a densitatii osoase, facand oasele predispuse la fracturi, care pot aparea la traumatisme minore.

Efectele imobilizarii la pat asupra articulatiilor

Tendoanele, ligamentele si cartilajul articular au nevoie de miscare pentru a fi sanatoase, iar in cazul imobilizarii la pat metabolismul celulelor din componenta articulatiilor va fi alterat, putand sa duca la distrugerea cartilajelor.

Efectele imobilizarii la pat asupra muschilor

Dupa cum este de asteptat, neutilizarea muschilor, ca in cazul imobilizarii la pat, va duce la atrofia lor (proces numit sarcopenie) si la scaderea fortei musculare. Unele studii au aratat ca persoanele in varsta pot sa piarda 1 kilogram de tesut muscular dupa numai 10 zile de imobilizare la pat, asta corespunzand cu o scadere de 25-30% a fortei musculare.

Cei mai afectati muschi sunt muschii cu rol in mentinerea corpului in pozitie verticala (cu actiune antigravitationala), si anume muschii spatelui si muschii membrelor inferioare.

Efectele imobilizarii la pat asupra plamanilor

Imobilizarea la pat va face ca sangele sa se adune in torace si abdomen, determinand o crestere a volumului sangvin pulmonar. In acelasi timp, organele abdominale vor fi deplasate spre torace, comprimand diafragma si plamanii, astfel scazand capacitatea respiratorie.

Caile respiratorii sunt acoperite cu un strat subtire de mucus, care le mentine umede si captureaza particulele straine inhalate. In cazul imobilizarii la pat, mucusul se va acumula in portiunile inferioare ale cailor respiratorii, crescand astfel riscul de infectii ale tractului respirator.

Diametrul cailor respiratorii, mai ales al bronhiolelor, scade dupa o perioada de imobilizare (in special la persoanele in varsta, la fumatori si la cei supraponderali).

Toate aceste modificari vor face ca respiratia sa fie mai dificila, cu mai putine respiratii profunde, iar asta poate duce la colapsul unor zone de tesut pulmonar (proces denumit atelectazie), ceea ce va reduce suprafata pentru schimbul gazos (oxigen-dioxid de carbon).

Efectele imobilizarii la pat asupra inimii si sistemului cardio-vascular

Sistemul cardiovascular va avea si el de suferit in urma imobilizarii prelungite la pat. O mare parte din cantitatea de sange va fi redistribuita de la membrele inferioare spre torace, iar asta va duce la cresterea debitului cardiac si cresterea frecventei cardiace. Asta va duce la scaderea cantitatii de sange care ajunge la arterele coronare si, in consecinta, o cantitate mai mica de oxigen la inima.

Unele studii au descoperit ca dupa numai 6 saptamani de imobilizare la pat, masa ventriculului stang (responsabil cu pomparea sangelui) a scazut cu aproximativ 8%, reducand astfel eficienta functiei de pompa a inimii.

Hipotensiunea ortostatica si tromboza venoasa profunda sunt unele dintre cele mai frecvente complicatii cardiovasculare ale imobilizarii la pat. Triada lui Virchow se refera la 3 factori care, atunci cand sunt prezenti impreuna, cresc riscul de tromboza: staza venoasa, hipercoagulabilitatea si afectarea vaselor de sange. In urma trombozei venoase profunde exista riscul de embolie. Cheaguri de sange se pot forma (cel mai adesea in zona valvelor venoase din zona gambelor), iar la miscare aceste cheaguri se pot desprinde si forma emboli, care pot ajunge la plamani, creier sau inima, cauzand embolie pulmonara, accident vascular cerebral sau infarct miocardic.

Efectele imobilizarii la pat asupra sistemului gastrointestinal

Imobilizarea la pat a fost asociata cu reducerea gustului, mirosului si apetitului, care pot sa duca la malnutritie si la carente de vitamine. De asemenea, inghititul este mai dificil in pozitia intinsa.

Datorita imobilizarii, secretiile gastrice se vor acumula si vor irita mucoasa esofagului, ducand la aparitia bolii de reflux gastro-esofagiene si la cresterea riscului de ulcer gastric. In plus, scaderea peristaltismului intestinal si senzatiei de sete la cei imobilizati la pat vor creste riscul de aparitie al constipatiei si a deshidratarii.

Efectele imobilizarii la pat asupra sistemului endocrin

Imobilizarea la pat va duce la cresterea secretiei de cortizol, care va accelera atrofia musculara. In plus, inactivitatea va scadea sensibilitatea la insulina, crescand astfel glicemia si riscul de aparitie a diabetului zaharat.

Efectele imobilizarii la pat asupra sistemului urinar

Infectiile tractului urinar sunt mai frecvent intalnite la cei imobilizati la pat, pentru ca urina va stagna in rinichi si in vezica urinara, permitand dezvoltarea bacteriilor. In plus, calculii renali (pietrele la rinichi) se vor forma mai usor din cauza demineralizarii osoase (care va duce la acumularea calciului in rinichi) si din cauza stagnarii urinei la nivelul tractului urinar.

Efectele imobilizarii la pat asupra sistemului nervos

Studiile au aratat ca imobilizarea la pat pe termen lung modifica structura tesutului cerebral, cu pierderea de substanta cenusie in lobii frontali si temporali. Serotonina este un neurotransmitator cu numeroase functii, in memorie, invatare si dispozitie, iar nivelurile scazute observate la persoanele imobilizate la pat pot sa duca la declin cognitiv si la depresie.

Alte modificari cauzate de imobilizarea la pat sunt deprivarea senzoriala, asociata adesea cu neliniste, insomnie si cresterea agresivitatii.

Anxietatea si iritabilitatea sunt si ele frecvent intalnite la cei imobilizati la pat.

imobilizarea la pat