Leziunile musculare – stiai ca?

Sfatul medicului_activitatea fizica in cazul persoanelor cu diabet

  • Datele statistice disponibile in literatura de specialitate la momentul actual sustin faptul ca o echipa profesionista de fotbal formata din 25 de jucatori ar trebui sa se astepte la aproximativ 15 leziuni musculare pe sezon, cu 223 de zile de repaus sportiv si absente de la 148 de antrenamente si 37 de meciuri oficiale;

 

  • Aceste date devin relevante mai ales in comparatie cu frecventa altor accidentari, spre exemplu ruptura ligamentului incrucisat anterior apare la <1% din sportivi intr-un sezon competitional. Astfel, leziunile musculare beneficiaza de o atentie deosebita din partea medicului de medicina sportiva cu privire la diversele metodele de prevenire, diagnostic si tratament, in vederea optimizarii performantei sportivului si a echipei;

 

  • Muschii cel mai des implicati sunt de obicei bi-articulari, cu arhitectura complexa, cu un procent ridicat de fibre rapide si cei care sunt supusi contractiilor excentrice;
  • 92% din leziunile musculare afecteaza patru grupe principale de muschi:

– ischiogambieri (37%)
– adductori (23%)
– cvadriceps (19%)
– gastrocnemian (13%), cu o rata de recidiva de 16% si cu prelungirea indisponibilitatii cu 30%.

  • In sporturile de contact, precum box, lupte, rugby, fotbal american sau hockey, traumatismul prin contact direct reprezinta mecanismul predominant al aparitiei leziunilor musculare, pe cand in sporturile de non-contact, acestea apar in principal din cauza greselilor de antrenament: incalzire deficitara, exercitii incorect realizate, suprasolicitare, pierderi hidroelectrolitice insuficient corectate, refacere inadecvata;

 

  • Clasificarea leziunilor musculare este uneori dificila, din cauza heterogenitatii diverselor grupe de muschi in ceea ce priveste marimea sau forma lor. Daca in trecut, acestea se clasificau in rupturi fibrilare, partiale si totale, in anul 2012, la Munich, specialistii in domeniu au pus bazele unui consens international, valabil si in momentul de fata. Clasificarea Munich este reprezentata schematic in tabelul de mai jos.

Clasificarea Munich a leziunilor musculare

A.      Leziune musculara indirecta Functionala

(fara leziuni macroscopice)

Tip 1. Patologie de suprasolicitare 1A. FIMD

1B. DOMS

Tip 2. Patologie neuromusculara 2A. Spinala

2B. Neuromusculara

Structurala

(cu leziuni macroscopice)

Tip 3. Ruptura partiala 3A. Minora

3B. Moderata

Tip 4. Ruptura (sub)totala Subtotala/completa

Avulsie tendinoasa

B.      Leziune musculara directa Contuzie
Laceratie

FIMD=Fatigue-induced muscle disorder, DOMS=Delayed-onset muscle soreness

  • Semnele si simptomele leziunilor musculare variaza in functie de gravitatea afectiunii: pozitie antalgica, durere intensa, cu debut brusc, cu caracter de arsura sau de pumnal, spontana si agravata de palpare, impotenta functionala, echimoza, hematom. Investigatia imagistica de prima intentie este ecografia mio-entezo-articulara, ideal la 2-48 de ore de la producerea traumatismului. IRM-ul se indica atunci cand se suspecteaza o leziune structurala;

 

  • Tratamentul este individualizat in functie de gravitatea leziunii; in primele 48-72 de ore se aplica protocolul PRICE (Protection Rest Ice Compression Elevation) sau POLICE (Protection Optimal Load Ice Compression Elevation). Tratamentul medicamentos cuprinde antiinflamatoare nesteroidiene si miorelaxante topic si per os, combinat cu fizioterapie (crioterapie, LASER, ultrasunet, TECAR, TENS) si kinetoterapie. Interventia chirurgicala este indicata in cazul rupturilor totale (tip 4). Repausul sportiv variaza ca durata de la 7-15 zile in cazul leziunilor de tip 1, pana la peste 60 de zile la cele de tip 4, fiind esential pentru recuperarea completa a muschiului.