Tot ce trebuie sa stii despre discopatia cervicala

Discopatia cervicala este o afectiune des intalnita, a carei incidenta creste o data cu varsta. Conform unelor studii, aproximativ 50-60% din persoanele cu varsta peste 40 de ani prezinta modificari caracteristice acestei maladii.  

Ce este discopatia cervicala?

Denumita si spondiloza cervicala sau osteoartrita cervicala, discopatia reprezinta o cauza frecventa pentru durere de ceafa si rigiditate a gatului.

Discurile intervertebrale, cu rol de absorbtie a socurilor si impiedicare a frecarii dintre vertebre, sunt alcatuite dintr-un strat exterior dur, dar flexibil, numit inel fibros, si un strat interior, moale, numit nucleu pulpos. Nucleul pulpos are o consistenta de gel, retine apa si reprezinta elementul cheie care confera discului intervertebral proprietatea de absorbtie a socurilor. Insa, pe masura ce imbatranim, discurile isi pierd din procentul de apa si devin mai rigide. Aceste modificari pot duce la rigiditate si durere.

Frecarea repetata dintre discuri poate cauza microfisuri sau alte leziuni, crescand sansele de aparitie a discopatiei cervicale. Pentru a incerca sa contracareze aceste leziuni, organismul nostru construieste tesut osos nou, insa acesta contribuie la rigiditate si la posibila anchilozare a coloanei vertebrale. In plus, acesti pinteni ososi (sau osteofite) pot comprima nervii care isi au traiectul in zona, determinand aparitia durerii.

Discopatia cervicala – cauze, factori de risc

Dupa cum am precizat, cazurile de discopatie cervicala cresc odata cu varsta. Chiar si in absenta simptomatologiei, numeroase studii au aratat ca aproximativ 25% din persoanele cu varsta sub 40 de ani prezinta modificari degenerative la nivel cervical si acest procent creste constant pe masura ce imbatranim.

Alti factori de risc pentru discopatia cervicala sunt:

• Miscari repetitive ale gatului sau miscari care implica hiperextensia gatului (de exemplu in cazul instalatorilor, muncitorilor in constructii, mecanicilor auto sau zugravilor).
• Istoricul familial de discopatie cervicala.
• Leziuni ale coloanei cervicale survenite in trecut.
• Utilizarea in exces a dispozitivelor electronice (tableta, telefon mobil) presupune in majoritatea cazurilor flexia cronica a gatului, iar acest lucru suprasolicita discurile intervertebrale si creste riscul de discopatie cervicala. In pozitie verticala, capul cantareste aproximativ 5 kilograme, dar atunci cand tinem capul aplecat, greutatea resimtita de coloana creste la 12 kilograme la un unghi de doar 15 grade, si la aproximativ 27 de kilograme la un unghi de flexie de 60 de grade.
• Unele studii au aratat ca riscul de discopatie cervicala este crescut si in cazul fumatorilor sau in cazul persoanelor sedentare sau obeze.

Discopatia cervicala – simptome

Discopatia cervicala are trei etape din punctul de vedere al evolutiei procesului degenerativ: disfunctia, instabilitatea si stabilizarea. Disfunctia poate sa apara chiar de la 15 ani, si dureaza de obicei pana la 40-45 de ani. In aceasta etapa discopatia cervicala nu da simptome, acestea aparand incepand cu a doua etapa.

Cele mai frecvente simptome date de discopatia cervicala sunt urmatoarele:

• Durere si rigiditate la nivelul gatului si dureri de cap si de ceafa. Durerile se pot agrava in timpul somnului si la efectuarea oricarei miscari care solicita zona.
• Durere pe traiectul unui nerv (resimtita de obicei doar pe o parte a corpului) – care poate sa iradieze in umar, brat si mana. Aceasta poate fi acompaniata de amorteli sau furnicaturi. In cazuri avansate poate sa apara chiar si pierderea senzatiei la nivelul mainilor, bratelor sau gatului.
• Alte semne care pot acompania durerea sunt modificari ale reflexelor si hipotrofie sau slabiciune musculara.

Diagnosticul de discopatie cervicala

Discopatia cervicala este diagnosticata de catre medic in baza anamnezei, examenului clinic si investigatiilor (analize de sange si imagistice).

In cazul in care simptomele ridica suspiciunea de discopatie cervicala, examenul fizic va cuprinde palparea zonei afectate si evaluarea miscarilor gatului. In timpul examinarii, medicul poate sa ceara pacientului sa efectueze anumite miscari pentru a vedea daca durerea se amelioreaza sau se agraveaza.

Daca durerea este severa sau daca sunt prezente simptome sugestive pentru radiculopatie (amorteli, furnicaturi sau slabiciune la nivelul umarului, bratului sau mainii), medicul va recomanda o investigatie imagistica (probabil radiografie si RMN).

Radiografia poate sa arate o scadere a lordozei cervicale normale, modificari hipertrofice si ingustarea spatiilor intervertebrale. Aceasta investigatie este utila si pentru excluderea altor probleme (de exemplu fracturile).

RMN-ul este investigatia de electie pentru diagnosticul de discopatie cervicala, ea permitand atat evaluarea tesuturilor moi, cat si a structurilor osoase. In plus, RMN-ul masoara cu precizie dimensiunile canalului spinal (in care se gaseste maduva spinarii). Ingustarea acestuia (stenoza de canal cervical) creste riscul de compresie a maduvei si de mielopatie cervicala.

Analizele de sange sunt utile pentru excluderea diagnosticului de infectie si artrita autoimuna, iar electromiografia (EMG) pentru excluderea neuropatiilor periferice cauzate de diabet sau de unele expuneri profesionale (la mercur, plumb, benzen sau arsenic).

Discopatia cervicala – tratament

Tratamentul pentru discopatie cervicala are ca scop diminuarea durerii, reducerea la minimum a duratei simptomelor si prevenirea reaparitiei acestora.

Optiunile de tratament nechirurgical sunt urmatoarele:

• Odihna
• Renuntare la fumat (fumatul poate sa accelereze pierderea de apa din discurile intervertebrale)
• Modificari ale stilului de viata (daca este cazul): limitarea timpului petrecut cu telefonul mobil si adoptarea unei posturi corecte. O postura corecta presupune sa tinem capul drept, cu barbia inainte si umerii drepti. Daca stam in fata calculatorului, trebuie sa avem coatele, soldurile si genunchii indoiti la un unghi de 90 de grade si picioarele nu trebuie sa atarne, ci sa fie sprijinite pe podea.
• Medicamentele pot ameliora durerea. Pentru discopatia cervicala cele mai utilizate sunt antiinflamatoarele nonsteroidiene (ibuprofen, etoricoxib, naproxen), corticosteroizi si relaxante musculare.
• In cazul in care medicatia administrata pe cale orala nu are efect sau durerea este severa, medicul va poate recomanda un guler cervical.
• Masajul zonei afectate duce la cresterea circulatiei sangvine si la promovarea relaxarii musculare.
• Aplicarea de comprese cu gheata sau comprese calde poate ameliora durerea cauzata de discopatia cervicala.
• Fizioterapia trebuie inceputa cat mai repede, sub indrumarea unui kinetoterapeut. Acesta va va recomanda exercitii pentru corectarea posturii si pentru intarirea musculaturii.

Tratamentul chirurgical este luat in considerare in general in doua situatii:

• Persistenta simptomelor neurologice (amorteli, slabiciune musculara importanta)
• Durerea care nu este ameliorata dupa cel putin sase luni de tratament nechirurgical, iar efectuarea activitatilor simple de zi cu zi devine dificila.