Trasport Catena Pas cu PasTransport gratuit la comenzile peste 250 lei | Program Call Center: Luni - Vineri, 9:00 - 17:00, 0374.336.802

Ruptura de menisc, simptome si recuperare

Ionut Solescu
de , Redactor Tonica Group
Data publicării: 2 octombrie 2017 Ultima actualizare: 22 martie 2019

Cuprins

Persoanele predispuse rupturilor de menisc
Ruptura de menisc, simptome, diagnosticare
Cum tratam ruptura de menisc si cat dureaza recuperarea

Persoanele predispuse rupturilor de menisc

Rupturile de menisc se produc, de regula, la persoanele varstnice sau la persoanele care practica sport. In cazul persoanelor care practica activitati sportive, ruptura meniscului se produce in momentul in care acestea se rasucesc pe picior in jurul axului propriu. Desigur, exista si situatii in care ruptura se poate produce in urma unei lovituri. In cazul persoanelor in varsta, rupturile apar ca rezultat al uzurii sau erodarii meniscului.

De ce sunt atat de sensibili genunchii

Dintre toate articulatiile corpului uman, genunchiul este cea mai mare, mai complexa si mai folosita articulatie. Toate aceste caracteristici fac din genunchi una din zonele cele mai expuse la aparitia leziunilor.

De cate feluri sunt rupturile de menisc

Rupturile de menisc nu sunt de un singur fel. Acestea difera atat in functie de locul in care apare ruptura, cat si de felul in care se prezinta aceasta. Mai mult, rupturile aparute in urma unei activitati sportive sunt, de regula, insotite si de alte leziuni la nivelul genunchiului.

Ruptura de menisc, simptome, diagnosticare

Cele mai comune simptome sunt: rigiditatea si umflarea genunchiului, reducerea numarului de miscari pe care le puteti face cu genunchiul, senzatia de cedare a genunchiului sub greutatea corpului si chiar blocarea definitiva a genunchiului. Atentie! Aparitia rupturii de menisc este insotita, de regula, de un pocnet infundat. In foarte multe cazuri, chiar daca ruptura s-a produs, pacientul poate fi capabil sa mearga normal pentru inca doua, trei zile. Dupa aceasta perioada, genunchiul incepe sa se umfle si sa se rigidizeze.

Diagnosticarea rupturii de menisc

In cazul in care durerea initiala care apare la ranire este una severa, este obligatoriu ca pacientul sa se prezinte la spital. Atunci cand durerea nu este atat de mare, se recomanda ca pacientul sa astepte o vreme, pana ce durerea si tumefierea se estompeaza. In general, pacientii trebuie sa se prezinte la medic atunci cand tumefierea si durerea reapar odata cu folosirea articulatiei. Este esential sa informati medicul in legatura cu felul in care v-ati ranit si daca ati mai suferit anterior leziuni la nivelul genunchiului. Va fi efectuat un examen fizic general in urma caruia sa se stabileasca daca leziunea de menisc este adevarat cauza a durerii; vor fi examinati ambii genunchi si se va face o evaluarea a tumefierii, a gradului de limitare a miscarilor, a stabilitatii articulatiei si a felului in care leziunea a a fectat genunchiul. In cale mai multe dinte situatii se efectueaza radiografii. Pentru teste suplimentare, medicul poate sa sugereze un consult ortopedic.

Cum tratam ruptura de menisc si cat dureaza recuperarea

Felul tratamentului depinde de tipul, localizarea si gradul de extensie al leziunii. De asemenea, se iau in calcul varsta si nivelul de activitate ale persoanei care a suferit ruptura, precum si perioada de timp care a trecut de la incident pana in momentul consultului. Interventia chirurgicala artroscopica este cel mai frecvent tratament al rupturilor de menisc. Aceasta procedura este destul de migaloasa, dar nu se incadreaza in randul procedurilor chirurgicale complicate sau riscante. Reabilitarea poate sa varieze, in functie de leziunea meniscului, felul interventiei chirurgicale, preferintele medicului ortoped, nivelul de activitate si varsta pacientului. Operatia trebuie sa fie urmata de repaus, exercitii specifice si mers. Atunci cand puteti realiza orice miscare a articulatiei fara sa simtiti durere, iar stabilitatea genunchiului este una normala, puteti reveni la activitatile obisnuite de dinaintea incidentului.

Transplantul de menisc

Aceasta optiune de tratament este una relativ noua si se apeleaza la ea mai ales atunci cand meniscul este deja slabit sau cicatrizat in urma ranirii sau a unui tratament anterior. Aceasta procedura presupune transplantarea in genunchi a unei portiuni de cartilaj meniscal, provenita de la un donator (alogrefa). Pentru a se putea efectua transplantul de menisc este necesar ca pacientul sa aiba varsta mai mica de 40 de ani. Se va apela la aceasta procedura in cazul in care durerea si tumefierea nu au raspuns altor tratamente. La nivelul articulatiei genunchiului trebuie sa nu existe deloc artrita sau sa fie minima. Transplantul se va efectua numai in cazul in care nu exista deviatii la nivelul genunchilor, ca de exemplu deviatia acestora in exterior (forma de „O”) sau catre interior (forma de „X”). In rare cazuri, se recomanda tratamentul nechirurgical. Tratamentul nechirurgical al rupturii de menisc se rezuma la repaus, gheata, purtarea unui bandaj elastic de compresie si elevare (repausul genunchiului mai sus de nivelul inimii). Un alt tratament eficient este cel cu antiinflamatoare nesteroidiene (naproxen, ibuprofen sau aspirina), folosit pentru a reduce durerea si tumefierea. In cazul pacientilor mai tineri de 20 de ani nu se va administra aspirina din cauza riscului aparitiei sindromului Reye, afectiune a sistemului nervos central care se manifesta in cazul copiilor si al adolescentilor.

Posibile complicatii in cazul rupturii de menisc

Este recomandata prezervarea meniscului pe cat de mult posibil. Atunci cand meniscul este salvat prin reparare, gradul de degenerare al articulatiei (aparut in timp) este redus in comparatie cu menisectomia partiala sau totala.

Produse ortopedice recomandate in cazul rupturilor de menisc

Atat inainte, cat si dupa interventia chirurgicala, se recomanda a se purta orteze sau bandaje elastice pentru genunchi. Exista orteze pentru genunchi care sunt concepute special pentru rupturile de menisc. Achizitia si purtarea acestor orteze pentru genunchi este necesar sa se faca in urma recomandarilor venite din partea specialistilor in ortopedie.