Cinci afectiuni neurologice ale omului modern

Afectiunile neurologice sunt definite din punct de vedere medical ca tulburari care afecteaza creierul, maduva spinarii sau nervii din organismul uman. Cu alte cuvinte, acest grup de boli pot sa afecteze nu numai creierul sau maduva spinarii, ci si nervii cranieni, nervii periferici, radacinile nervoase, sistemul nervos autonom sau jonctiunea neuromusculara si, implicit, muschii.

CUPRINS:

Cele mai frecvente afectiuni neurologice ale omului modern
Cefaleea
Sindromul de tunel carpian
Hernia de disc
Anxietatea si atacul de panica
Depresia

Conform Organizatiei Natiunilor Unite (ONU), afectiunile neurologice afecteaza pana la 1 miliard de persoane, de la boala Alzheimer si Parkinson, accident vascular cerebral, scleroza multipla, epilepsie, infectii cerebrale, tumori, cefalee sau migrena, iar aproximativ 7 milioane de oameni mor din cauza acestor boli in fiecare an.

Semnele si simptomele afectiunilor neurologice pot sa varieze semnificativ, in functie de tipul tulburarii, precum si de zona specifica a corpului care este afectata. In unele cazuri, simptomele fizice sunt prezente, iar in altele pot fi prezente numai simptomele emotionale.

Cele mai frecvente afectiuni neurologice ale omului modern

Conform cercetatorilor, prevalenta afectiunilor neurologice a crescut semnificativ in randul populatiei. Printre factorii incriminati se numara stilul de viata modern, care implica utilizarea pe scara larga a computerelor si telefoanelor mobile, adoptarea unui stil de viata nesanatos (caracterizat prin sedentarism si o dieta de tip „vestica”, bogata in zahar si grasimi), precum si poluarea din orasele din ce in ce mai aglomerate. Sa nu uitam ca in ultimii 60 de ani proportia populatiei urbane a crescut de la 35 la 54%, procent care cu siguranta va creste in urmatorii ani.

In acest articol va vom prezenta cinci dintre cele mai frecvente afectiuni neurologice ale omului modern.

Cefaleea

Cefaleea sau durerea de cap este o afectiune neurologica foarte frecventa. Se estimeaza ca 7 din 10 persoane au cel putin o durere de cap in fiecare an.

Majoritatea durerilor de cap (aproximativ 90%) au cauza necunoscuta si sunt denumite „primare”. Ele includ:

1. Cefaleea de tensiune (cel mai frecvent tip de cefalee primara), care este resimtita ca o durere de ambele parti ale capului, uneori cu senzatie de tensiune. Se crede ca este cauzata de tensiune emotionala, stres sau anxietate, sau de tensiune fizica localizata in muschii gatului datorata posturii incorecte sau incordate.
2. Migrena este mai frecventa la sexul feminin, afectand aproximativ 1 din 5 femei. Acest tip de durere de cap provoaca durere cu caracter pulsatil, de obicei este unilaterala (afecteaza numai o parte a capului) si poate fi insotita de greata, varsaturi si sensibilitate la lumina. Cauza migrenelor este necunoscuta, insa se crede ca ele apar datorita modificarilor termporare ale unor substante chimice, vase de sange si semnale nervoase de la nivelul creierului.
3. Cefaleea de tip „cluster” (in ciorchine) este rara, insa intensitatea ei este severa. Ea este unilaterala si poate fi insotita de congestie nazala si conjunctive injectate, iar fiecare acces de durere incepe si se termina brusc, avand durata intre 15 minute si 3 ore.

Cefaleea secundara este datorata altor afectiuni, si trebuie luata in considerare in cazul persoanelor cu cefalee recent instalata. Exista multe cauze pentru cefaleea secundara, printre care malformatiile arterio-venoase, sinuzita acuta, infectiile (precum COVID-19), deshidratarea sau hipertensiunea arteriala.

Sindromul de tunel carpian

Sindromul de tunel carpian este cauzat de presiunea exercitata asupra nervului median pe traiectul acestuia, la nivelul tunelului carpian. Tunelul carpian este o regiune localizata intre incheietura pumnului si palma, delimitata de oasele carpiene si ligamentul carpian. Compresia nervului va da simptome de amorteala, furnicaturi si slabiciune a mainii (la nivelul primelor 3 degete si jumatatii laterale a inelarului).

Aceasta afectiune neurologica reprezinta una dintre cele mai frecvente probleme la nivelul mainii, iar unii cercetatori cred ca apare exclusiv la oameni, ca o consecinta a pozitiei bipede. Intrucat oamenii nu mai folosesc membrele superioare pentru locomotie, mana a suferit modificari ale anatomiei, printre care reducerea dimensiunii osului pisiform al mainii si a dimensiunii tunelului carpian, astfel crescand riscul de compresie a nervului median.

Hernia de disc

Hernia de disc este o afectiune neurologica care apare atunci cand un disc intervertebral se deterioreaza, ceea ce va determina deplasarea nucleului pulpos (continutul gelatinos al acestuia) catre canalul medular. Hernierea unui disc poate afecta orice portiune a coloanei vertebrale, dar este mai frecventa la nivel lombar si cervical, si apare in special intre 30 si 50 de ani. Desi este cunoscuta din antichitate, stilul de viata modern a dus fara indoiala la cresterea in frecventa a herniei de disc, fiind clar ca spatele nostru a evoluat la hominizi care petreceau mult timp in miscare (mers pe jos, alergat, vanatoare). Nu este surprinzator ca printre factorii de risc incriminati pentru aceasta afectiune neurologica se numara sedentarismul, obezitatea, sofatul si fumatul.

Anxietatea si atacul de panica

Anxietatea este definita ca anticiparea unei amenintari viitoare, care se manifesta prin emotii de genul tensiunii si ingrijorarii, cu posibile manifestari fizice, cum ar fi cresterea tensiunii arteriale. Din punct de vedere evolutiv, aceasta afectiune neurologica este adaptativa, deoarece promoveaza supravietuirea prin stimularea oamenilor in a se indeparta de o situatie periculoasa. Insa societatea moderna a creat un mediu in care amenintarile acute sunt mult mai putine, iar anxietatea si atacurile de panica sunt in crestere din cauza stresului cronic. Se estimeaza ca aproape 20% din populatia globului a suferit de cel putin un episod de anxietate in ultimul an.

Depresia

Peste 300 de milioane de oameni din intreaga lume sufera de depresie, conform OMS. Unii cercetatori considera ca aceasta afectiune neurologica nu este deloc o disfunctie, ci un mecanism care a evoluat pentru a obtine anumite beneficii. Teoriile despre functia evolutiva a depresiei sunt numeroase, iar una dintre cele mai populare este ipoteza „ruminarii analitice”. Aceasta teorie sustine ca anhedonia aparuta in cadrul depresiei (lipsa de placere sau interes pentru majoritatea activitatilor) duce la o crestere a ruminatiei, si anume o obsesie, o persistenta a gandurilor asupra sursei durerii, si la cresterea activitatii analitice a creierului. Functia acestei ruminatii ar fi de a ne indeparta de activitatile normale ale vietii si de a ne concentra asupra intelegerii sau rezolvarii problemei care a declansat episodul depresiv.