Leziunile specifice ligamentelor genunchiului

Genunchiul este una dintre cele mai vulnerabile articulatii ale corpului, fiind cea mai mare si mai complexa articulatie din corp. Ea este alcatuita din urmatoarele componente:

• Oase: tibia, femurul si patela (sau rotula)
• Cartilaje: doua meniscuri (medial si lateral) si cartilajul articular – cu rol in absorbtia socurilor
• Ligamente: ligamentul incrucisat anterior, ligamentul incrucisat posterior, ligamentul colateral medial si ligamentul colateral lateral
• Tendoane
• Capsula articulara (plina cu lichid sinovial)
• Bursa genunchiului (saci mici umpluti cu lichid cu rol in lubrifierea articulatiei)
• Muschii – desi nu fac parte propriu-zis din articulatia genunchiului, cvadricepsul, bicepsul femural, muschiul semitendinos si semimembranos, precum si alti muschi precum croitorul sau popliteul au un rol esential in miscarea si stabilizarea articulatiei.

Dupa cum am precizat, exista 4 ligamente mari in componenta articulatiei genunchiului si in acest articol ne propunem sa va prezentam afectiunile specifice acestora.

CUPRINS

Leziunile ligamentului incrucisat anterior (LIA)
Leziunile ligamentului incrucisat posterior (LIP)
Leziunile ligamentului colateral lateral (LCL) si colateral medial (LCM)

Leziunile ligamentului incrucisat anterior (LIA)

Ligamentul incrucisat anterior face legatura intre portiunea posterioara a femurului si partea anterioara a tibiei si este o structura cheie din componenta articulatiei genunchiului, cu rol principal in stabilizarea ei. In plus, acest ligament previne rotatia mediana si laterala excesiva. Leziunile LIA, printre cele mai intalnite leziuni ale genunchiului, apar frecvent la tinerii care efectueaza activitati sportive care presupun sarituri, rasuciri, pivotari sau decelarari bruste, adica baschet, fotbal, rugby, tenis sau schi. Peste 70% din leziunile ligamentului incrucisat anterior apar prin mecanism „non-contact”, adica datorate miscarilor de pivotare brusca, schimbarilor rapide de directie sau aterizarii gresite.

Femeile sunt de trei ori mai predispuse decat barbatii la accidentarea ligamentului incrucisat anterior, datorita masei musculare reduse, pelvisului mai larg si laxitatii ligamentare mai mari.

Simptomele leziunii acute de LIA sunt:

• Durerea intensa – aparuta in spatele si in exteriorul genunchiului
• Perceperea unui trosnet in momentul accidentarii
• Umflarea genunchiului in urmatoarele ore dupa accidentare
• Limitarea miscarilor genunchiului

Leziunile acestui ligament sunt rareori limitate doar la acesta. Aproximativ jumatate din accidentari asociaza si leziuni ale meniscului medial, iar afectarea altor structuri precum ligamentul colateral medial, cartilajul articular sau femurul si tibia sunt frecvent intalnite.

In functie de gradul de severitate al leziunii LIA, tratamentul poate fi nechirurgical (analgezice si kinetoterapie) sau chirurgical (presupunand reconstructia ligamentului si repararea leziunilor asociate).

Leziunile ligamentului incrucisat posterior (LIP)

Ligamentul incrucisat posterior este cel mai mare si mai puternic ligament al genunchiului si stabilizatorul principal al acestei articulatii. De asemenea, are rolul de a preveni hiperextensia si de a limita rotatia interna, adductia si abductia genunchiului. LIP este de doua ori mai gros decat LIA, ceea ce face ca leziunile acestui ligament sa fie mai putin intalnite.

Cele mai frecvente mecanisme de injurie a LIP sunt reprezentate de o lovitura directa pe tibie pe genunchiul flectat (de exemplu in urma accidentelor de masina, cand tibia se loveste cu putere de tabloul de bord) sau in cazul caderii pe fata anterioara a genunchiului aflat in hiperflexie (intins pana la capat), cu varful piciorului indreptat in jos.

Simptomele leziunii acute de LIP sunt asemanatoare cu cele de LIA, insa in unele cazuri, in special in leziunile izolate de LIP, fara afectarea altor structuri articulare, simptomatologia poate fi minima, adesea neobservata de pacient.

Tratamentul este in multe cazuri conservator, nechirurgical, si cuprinde antiinflamatoare si repaus, urmate apoi de fiziokinetoterapie. Interventia chirurgicala (reconstructia ligamentara) este indicata in cazul leziunilor severe, cand sunt afectate alte ligamente si articulatia este instabila.

Leziunile ligamentului colateral lateral (LCL) si colateral medial (LCM)

Ligamentele colaterale sunt situate in partile laterale ale articulatiei genunchiului, si sunt responsabile de stabilitatea laterala si de miscarile de rotatie ale genunchiului. 

Leziunile acestor ligamente pot sa apara atunci cand o forta puternica le forteaza sa se intinda prea mult, astfel determinand ruperea lor. In cazul unui impact foarte puternic, si alte structuri ale articulatiei genunchiului pot fi afectate.

Injuria acestor ligamente apare cel mai frecvent (in aproximativ 40% din cazuri) la cei care practica sport (tenis, baschet, fotbal, schi, hochei) care presupune sarituri sau rasuciri bruste. Atunci cand talpa este fixata pe sol si o lovitura este aplicata asupra gambei din lateral (din exterior), ligamentul colateral medial se poate rupe. Similar, o lovitura pe gamba aplicata din interior va determina ruperea ligamentului colateral lateral.

Leziunea LCL survine rareori singura, aceasta cuprinzand si LIA si LIP, insa mai frecvente sunt rupturile de LCM, frecvent asociate si ele cu ruptura LIA.

Simptomele acestor leziuni depind de gradul de severitate, iar in cazul rupturii complete durerea si umflarea genunchiului sunt intotdeauna prezente, iar articulatia este instabila.

Ca si in cazul celorlalte ligamente, tratamentul este nechirurgical (analgezice, repaus, fizioterapie) si chirurgical. Precizam ca in cazul LCM interventia chirurgicala este rar indicata, intrucat acest ligament poseda o vascularizatie foarte buna, ceea ce va grabi vindecarea, iar in cazul LCL se indica reconstructia doar atunci cand tratamentul conservator nu a dat rezultate sau cand leziunea cuprinde si alte structuri articulare.