Sfaturi pentru preventia rahitismului la copii
Prima descriere clara a rahitismului a avut loc in secolul al XVII-lea intocmita de catre medicii englezi Daniel Whistler (1645) si Francis Glisson (1650). Insa aceasta maladie a fost descrisa in scrieri romane si grecesti antice, iar nevoia esentiala a corpului omenesc de vitamina D este una dintre principalele argumente evolutive pentru a explica tranzitia de la culoarea neagra la culoarea alba a pielii noastre.
Dovezi arheologice sugestive pentru rahitism au fost gasite in toata Europa, dar numarul cazurilor de rahitism a crescut semnificativ in perioada dintre secolul al XVII-lea si al XIX-lea, si anume in timpul revolutiei industriale („primul val de rahitism”). Se crede ca urbanizarea, lucrul in interior si poluarea aerului, precum si scaderea cantitatii de calciu din dieta (prin favorizarea painii in detrimentul produselor lactate) sunt principalii factori care au dus la explozia cazurilor de rahitism in acea vreme. Pana in anii 1800, lumina solara (razele ultraviolete) si uleiul de ficat de cod s-au dovedit a fi eficiente in tratamentul rahitismului, iar la inceputul anilor 1900 vitamina D a fost izolata si s-a dovedit a fi ingredientul esential al acestui ulei.
Odata cu introducerea suplimentarii cu vitamina D, rahitismul a devenit rar in tarile industrializate incepand cu secolul al XX-lea, iar in ziua de azi cele mai multe cazuri de rahitism se gasesc in tarile in curs de dezvoltare.
Ce este rahitismul?
Rahitismul este o boala care apare la copii si este cauzata de lipsa de vitamina D. Ea poate duce la deformari osoase, dureri de oase, retard in crestere sau intarziere in dezvoltarea motorie.
Desi in Romania functioneaza din 2002 programul national de profilaxie a rahitismului cu vitamina D, prevalenta acestei boli este inca destul de ridicata, in comparatie cu tarile dezvoltate.
Care sunt cauzele aparitiei rahitismului carential la copii?
Dupa cum am amintit, principala cauza a rahitismului este cea nutritionala, si anume deficitul de vitamina D.
Mentionam urmatoarele: copiii se nasc cu un depozit de vitamina D, suficient de regula pentru primele 3-4 luni de viata, dar numai daca mama a avut niveluri normale de vitamina D in timpul sarcinii. Daca nasterea a fost prematura, acest lucru reprezinta un factor de risc pentru rahitism.
Necesarul de vitamina D pentru sugari este de 400 UI/zi, iar in majoritatea cazurilor laptele matern nu poate asigura niveluri suficiente, pentru ca in cazul Romaniei pozitionarea geografica si limitarea posibilitatii de expunere la radiatiile UV in sezonul rece vor face ca mamele sa nu aiba destula vitamina D pe care sa o excrete in lapte. Asadar, suplimentarea cu vitamina D este esentiala pentru preventia rahitismului.
Alte cauze rare pentru rahitism sunt:
- deficienta nutritionala de calciu sau fosfor
- cauze genetice
- unele medicamente (fenitoina, fenobarbitalul, izoniazida, rifampicina)
- unele boli de ficat sau de rinichi
- fibroza chistica
- unele boli inflamatorii intestinale (boala celiaca)
Cum se manifesta rahitismul carential la copii?
Rahitismul apare cel mai frecvent la copiii cu varsta intre 6 si 36 de luni. Simptomele bolii in stadiile incipiente sunt urmatoarele: bebelusii pot fi mai capriciosi si mai agitati, iar craniul lor poate fi mai moale la palpare.
Rahitismul face ca oasele copilului sa devina moi, ceea ce poate sa duca la deformari osoase:
- torace „rahitic”
- stern infundat sau proeminent
- deformari ale oaselor craniului
- deformarea claviculelor si coastelor
- modificari ale coloanei (cifoza lombara, lordoza)
- modificari ale membrelor inferioare – genu varus (curbura in „O”) sau genu valgus (curbura in „X”)
Pe langa acestea, alte simptome date de rahitism sunt urmatoarele:
- retard in crestere (statura mica)
- dificultate la mers
- intarzierea dezvoltarii abilitatilor motorii
- durere la nivelul coloanei vertebrale, picioarelor, bratelor si pelvisului
- slabiciune musculara
- hiperlaxitate ligamentara
- anomalii ale dintilor (gauri in smalt, abcese, defecte structurale, numar mare de carii)
- susceptibilitate la infectii
In cazuri severe, copiii cu rahitism pot sa prezinte semne date de hipocalcemie: tetanie, spasme musculare, convulsii, si chiar fracturi spontane (mai ales ale coastelor). In cazuri extreme, afectarea musculara data de nivelul mic de calciu poate duce la afectarea inimii si la deces.
Rahitismul la copii – sfaturi pentru preventie
Preventia rahitismului trebuie sa inceapa neaparat in timpul sarcinii. Astfel, viitoarea mama trebuie sa adopte un stil de viata sanatos si o alimentatie echilibrata, bogata in surse de calciu si vitamina D (carne de peste gras precum somonul, heringul, macroul, galbenus de ou, lapte de vaca si carne de porc sau de vita).
In plus, trebuie sa se tina cont de expunerea la soare. Daca aceasta este insuficienta, suplimentarea cu vitamina D este indicata din timpul sarcinii. Alte masuri care trebuie luate de catre mama sunt urmatoarele:
- in primele 6 luni de viata este indicata exclusiv alaptarea, dar daca acest lucru nu este posibil, se recomanda utilizarea formulelor de lapte fortificate cu vitamina D. Precizam ca laptele de vaca contine o cantitate mica de vitamina D, asadar nu este potrivit pentru alimentatia sugarilor.
- diversificarea (la 6-7 luni) trebuie sa contina si alimente bogate in vitamina D.
In ceea ce priveste bebelusul, in Romania suplimentarea cu vitamina D este recomandata pentru toti copiii sanatosi. Dupa cum am mentionat, programul national de profilaxie a rahitismului (prin intermediul medicului de familie) faciliteaza acest lucru. Doza recomandata este de 400-800 UI/zi, iar administrarea se incepe la varsta de 7 zile dupa nastere, in continuu pana la varsta de 18 luni. In anumite conditii, doza de vitamina D profilactica pentru rahitism poate fi crescuta la 1000 UI/zi. Aceasta doza se ajusteaza in functie de factorii de risc pentru rahitism si de particularitatile copilului.