Terapia Schroth si rolul ei in tratarea scoliozei
Coloana vertebrala are directie verticala, dar nu este dreapta, prezentand patru curburi fiziologice: lordoza cervicala, cifoza toracala, lordoza lombara si cifoza sacro-coccigiana.
Scolioza este o afectiune care determina devierea axului coloanei vertebrale prin aparitia unei curburi laterale anormale. Ea poate avea una sau mai multe curburi, care apar initial in plan frontal, apoi vor asocia si rotatia vertebrelor. In concluzie, deformarea coloanei va fi tridimensionala, adica in toate cele trei planuri (frontal, sagital si transversal).
Scolioza este des intalnita la copii si adolescenti si este o boala evolutiva, deci daca este netratata se va agrava, asa ca este importanta depistarea precoce, atunci cand gradul de curbura este inca mic.
Intrucat un grad de deviatie a coloanei vertebrale este considerat normal (datorita curburilor fiziologice), pentru a masura gradul de scolioza medicii folosesc indicele sau unghiul Cobb, numit astfel dupa medicul ortoped John Cobb. Acest unghi masoara unghiul dintre vertebre, iar daca acesta este mai mare de 10 grade, se poate pune diagnosticul de scolioza.
Simptomele scoliozei
In multe cazuri parintii sunt cei care observa modificarile aparute la nivelul coloanei vertebrale, intrucat majoritatea cazurilor de scolioza apar la copii. Astfel, printre cele mai intalnite simptome sunt:
- Capul intors usor intr-o parte
- O diferenta sesizabila intre inaltimea umerilor sau soldurilor
- Unul dintre omoplati poate sa iasa mai mult in evidenta
- Postura usor inclinata intr-o parte
- Asimetria cutiei toracice (coastele dintr-o parte pot fi mai sus decat coastele din partea opusa)
- Dureri de spate
Cu cat deformarea este mai accentuata, cu atat mai solicitati sunt muschii din vecinatatea coloanei vertebrale, si, in cazuri mai avansate, pot aparea dureri in piept sau dificultati la respiratie.
Cauzele scoliozei nu sunt cunoscute cu exactitate, insa exista o serie de factori care predispun la aparitia aceste afectiuni, precum terenul genetic, malformatii congenitale ale coloanei sau infectii care afecteaza coloana. In plus, alti factori de risc sunt reprezentati de varsta (scolioza apare mai des in perioada de crestere dinaintea pubertatii) si sex (fetele sunt mai predispuse decat baietii). Mai rar, scolioza poate fi asociata cu alte boli precum distrofia musculara, sindromul Marfan sau neurofibromatoza.
Principalele tipuri de scolioza sunt urmatoarele:
- Scolioza congenitala – care este cauzata de o malformatie a oaselor prezenta la nastere.
- Scolioza neuromusculara. In acest caz, in timpul dezvoltarii fetale a intervenit o problema: ori vertebrele nu s-au dezvoltat complet, ori acestea nu s-au delimitat (sunt sudate intre ele). Acest tip de scolioza se asociaza si cu alte tulburari, precum complicatii la nastere, paralizie cerebrala, spina bifida sau sindromul Marfan.
- Scolioza degenerativa – apare mai ales la adulti, si este cauzata de traumatisme, spondiloza sau osteoporoza.
- Scolioza idiopatica – este cel mai frecvent tip de scolioza, are cauza necunoscuta si afecteaza peste 80% din pacienti.
In continuare, scolioza idiopatica se poate subclasifica in functie de varsta la care debuteaza in:
- Scolioza idiopatica infantila, cu debut inainte de varsta de 3 ani
- Scolioza idiopatica juvenila, cu debut intre 3 si 13 ani la fete sau 15 ani la baieti
- Scolioza idiopatica a adolescentului, cu debut dupa 13 ani la fete si 15 ani la baieti
Exista si alte tipuri de clasificari, in functie de tipul curburii (Lenke, King) sau in functie de localizare (scolioze cervicale, toracale, cervicotoracale, lombare, toracolombare sau lombosacrate), insa in acest articol ne propunem sa abordam tratamentul celui mai frecvent tip de scolioza, cea idiopatica, prin tratament nechirurgical, si anume prin terapia Schroth.
Katharina Schroth, nascuta pe 22 februarie 1894 in Dresda, Germania, suferea ea insasi de scolioza, si a fost tratata la 16 ani prin purtarea unui corset din metal, ceea ce a incurajat-o sa petreaca ore intregi incercand diferite metode de a isi corecta postura. Experimentand cu respiratia, postura si contractia musculara, intr-un final ea a descoperit pozitii specifice, miscari si tehnici de respiratie care au ajutat-o. In anii 1920, Schroth si-a impartasit experientele cu alti pacienti care sufereau de scolioza si, dupa cel de-al doilea razboi mondial, ea si fiica ei Christa s-au mutat in Germania de Vest si au deschis o clinica in Sobernheim, in care pacientii au fost tratati prin metoda ei. In anii 1980 clinica a fost redenumita „Clinica Katharina Schroth”. Dupa decesul mamei sale in 1985, Christa a rafinat terapia Schroth in colaborare cu o echipa de medici, in special exercitiile de respiratie, iar aceasta metoda de tratament a scoliozei idiopatice este una dintre cele mai folosite pe plan international in ziua de azi.
Ce presupune terapia Schroth?
Intrucat scolioza afecteaza coloana vertebrala in toate cele trei planuri (frontal, sagital si transversal), o abordare 3D este esentiala. Perceptia noastra asupra corpului este formata pe baza informatiilor provenite de la receptorii aparatului locomotor, prin intermediul stimulilor vestibulari si vizuali. Pozitiile vicioase mentinute pentru perioade lungi de timp sunt percepute ca fiind normale, asa incat creierul nostru nu considera ca trebuie corectate.
Terapia Schroth cuprinde o combinatie de exercitii de tonifiere, stretching si tehnici de respiratie speciale. Aceste exercitii sunt efectuate in functie de tipul de curbura si severitatea scoliozei, precum si in functie de mobilitatea pacientilor, scopul fiind reprezentat de a constientiza si de a corecta pozitia corpului in timpul activitatilor de zi cu zi. Terapia Schroth, lucrand impreuna cu mecanismele de reconectare ale creierului, ajuta deci la dezvoltarea perceptiei pozitiei corecte si la stabilizarea ei.
Principiile terapiei Schroth
· Elongarea axiala a coloanei vertebrale
· Indreptarea sagitala asimetrica
· Corectia planului frontal
· Respiratia rotationala corectiva
· Activarea musculaturii
Pacientii trebuie sa adopte o postura in care curburile coloanei, asimetria cutiei toracice si afectarea umerilor si soldurilor sa fie corectate. Apoi, coloana este elongata dinspre pelvis spre gat. Bratele trebuie tinute de asemenea in pozitie corecta, pentru a corecta deformarile cutiei toracice si umerilor. Mentinand aceasta postura, pacientii vor incepe respiratia corectiva Schroth (sau respiratia rotationala corectiva), care va directiona aerul inspirat catre zonele afectate de scolioza. Acest tip de respiratie va ajuta la reducerea rotatiei coloanei vertebrale, dar si la cresterea capacitatii pulmonare.
Indicatiile terapiei Schroth, pe langa scolioza idiopatica, cuprind si alte atitudini posturale disfunctionale, modificari ale coloanei vertebrale cauzate de procese degenerative si boala Scheuermann sau hipercifoza juvenila (o deformare a coloanei vertebrale toracice sau toraco-lombare care afecteaza mai ales baietii cu varsta intre 12 si 16 ani).
Cand trebuie inceputa terapia Schroth?
Terapia trebuie sa inceapa cat mai repede, de la primele semne sau simptome ale scoliozei.
Contraindicatiile terapiei Schroth
Aceasta terapie nu este indicata in cazul copiilor foarte mici, intrucat pentru efectuarea corecta a exercitiilor si a respiratiei corective este nevoie de o constientizare foarte buna. In plus, terapia Schroth nu este recomandata pacientilor diagnosticati cu pareza spastica, osteoporoza sau insuficienta cardiaca severa.
Obiectivele terapiei Schroth sunt urmatoarele:
- Stoparea progresiei scoliozei
- Reducerea gradului de scolioza
- Reducerea durerii
- Corectarea posturii si dezvoltarea reflexului de a mentine postura corecta
- Tonifierea musculaturii
- Cresterea controlului neuromuscular
- Cresterea mobilitatii partii superioare a trunchiului
- Din punct de vedere al sistemului cardio-respirator, terapia Schroth va creste capacitatea vitala si capacitatea de respiratie a zonelor pulmonare ingustate.
- In plus, aceasta metoda va va imbunatati starea psihica.
Durata terapiei Schroth variaza in functie de varsta pacientului si de gradul scoliozei. O sedinta de tratament dureaza in jur de 60 de minute, dar dupa invatarea exercitiilor de catre pacient, exista posibilitatea continuarii terapiei la domiciliu, preferabil cateva luni pentru rezultate optime.
