Totul despre fractura de clavicula

Clavicula este un os in forma de S care are rolul de a sustine umarul, impreuna cu scapula (omoplatul) si articulatia acromioclaviculara si, de asemenea, de a proteja plexul brahial (nervii si vasele din zona). Fractura acestui os se produce de obicei printr-o lovitura directa aplicata la nivelul umarului, in urma unui accident rutier sau dupa o cadere pe umar (de exemplu caderea de pe bicicleta). Ca orice fractura, este foarte dureroasa, dar, de obicei, nu este grava.

• 

Simptomele fracturii de clavicula cuprind:

• durere brusca dupa o lovitura pe umar sau clavicula
• umflarea sau invinetirea in aceasta zona (aspectul de “cort”), precum si senzatia de caldura
• pozitia anormala a umarului, care este “cazut”
• imposibilitarea ridicarii bratului din cauza durerii
• durere la respiratie – ceea ce ridica suspiciunea de plaman perforat
• mai rar, fractura claviculei poate determina fractura unei coaste sau poate sectiona vasele sangvine sau nervii din zona, rezultand un membru rece, palid sau amortit.

Fractura de clavicula se diagnosticheaza prin anamneza si examen obiectiv efectuate de catre medicul specialist, insa radiografia umarului pune diagnosticul de certitudine. In cazul in care si alte oase sunt fracturate, medicul ortoped poate recomanda o tomografie computerizata.

Tratamentul in majoritatea cazurilor (cand capetele osului nu sunt deplasate) este reprezentat de imobilizarea bratului in fasa pentru 3-4 saptamani, aceasta permitand miscarea umarului. Purtarea unei orteze de umar intra, de asemenea, in tratamentul recomandat pentru fractura de clavicula. Analgezicele pot fi utile pentru reducerea durerii, mai ales in primele zile. Se recomanda antiinflamatoare nesteroidiene de tipul ibuprofenului.

In cazul in care osul este mult deplasat, in cazul fracturilor deschise sau cu traumatisme vasculare sau pulmonare, medicul ortoped poate recomanda interventia chirurgicala (repozitionarea oaselor si fixarea lor cu placa si suruburi speciale).

Pe perioada purtarii bandajului, muschii se pot hipotrofia, insa pe masura ce durerea scade in intensitate trebuie inceput programul de recuperare. Acesta este esential pentru vindecarea completa, care dureaza cateva saptamani si se stabileste de preferat impreuna cu medicul ortoped si kinetoterapeutul si cuprinde mai multe tipuri de exercitii speciale.

In prima saptamana sunt indicate:

• exercitiile de intarire a fortei (de exemplu strangerea usoara a unei mingi mici de mai multe ori pe zi),
• exercitii de pendulare (bratul operat trebuie sa atarne liber pe langa corp in timp ce va aplecati inainte de la nivelul bazinului). Bratul trebuie sa fie miscat concentric, dar pasiv, in sensul dar si in sens invers acelor de ceasornic.
• exercitii izometrice (cu rol de a contracta muschii fara sa va miscati): ale umarului (abductie, adductie, flexie, extensie, cu bratul pe langa corp), ale muschiului triceps (cu bratul intins pe masa cu cotul flexat la 90 grade, se strange pumnul si se apasa masa cu antebratul, astfel contractand tricepsul fara a misca membrul superior), ale coafei rotatorii (rotatie externa si interna).

In urmatoarele 3 saptamani se vor adauga exercitii de mai mare dificultate, precum exercitiile de “mers pe perete” (ridicarea bratului pe perete cat mai sus pana la aparitia discomfortului) sau cu scripetele.

Daca totul merge cum trebuie, in urmatoarele saptamani se vor adauga exercitiile de intarire, iar la exercitiile de rotatie externa si interna ale coafei rotatorii se pot adauga mici greutati. Scopul programului de recuperare este de a redobandi mobilitatea completa, asa incat este ideal sa urmati un program de exercitii cu marirea dificultatii acestora progresiv.

Majoritatea persoanelor care sufera o fractura de clavicula isi reiau activitatea normala dupa o luna si jumatate (pana la 3 luni), iar dupa vindecarea completa activitatea sportiva poate fi reluata fara niciun fel de restrictie.