Ligamente incrucisate

Fie ca suntem persoane sportive sau sedentare, solicitam si “punem genunchii la treaba” zilnic: mergem, urcam scari, ii flexam pentru a ridica ceva de pe jos, etc. Experientele de zi cu zi ne-au aratat tuturor ca nu e nevoie de miscari spectaculoase pentru a ne accidenta, iar, uneori, o simpla pivotare gresita sau un pas facut aiurea pe marginea unei borduri poate avea urmari serioase precum fracturi sau rupturi de ligamente incrucisate.

Ligamentele incrucisate au un rol extrem de important: mentin stabilitatea articulatiei genunchiului. Cele mai frecvente leziuni din ortopedie implica ligamentele incrucisate, in special in randul persoanelor active. Problema majora cu care vin la pachet leziunile ligamentelor incrucisate este data de limitarile mersului, efectuarii exercitiilor fizice sau chiar a activitatilor de baza din viata cotidiana.

Ce sunt ligamentele incrucisate si care este rolul lor?

Ligamentele incrucisate (anterior si posterior) sunt doua benzi fibroase aflate in interiorul articulatiei genunchiului. Denumirea de incrucisate este data de faptul ca cele doua se intersecteaza in forma de X, conectand femurul de tibie.

Spuneam mai sus ca rolul ligamentelor incrucisate este de a oferi stabilitate genunchiului; fara ele articulatia genunchiului este instabila, alunecoasa si cu risc major de accidentare.

Anatomia genunchiului: ligamentul incrucisat anterior (LIA) si ligamentul incrucisat posterior (LIP)

Articulatia genunchiului este una din cele mai complexe articulatii, fiind formata din femur, tibie, rotula si ligamentele care le sustin si care au rol in limitarea excesiva a miscarilor. Doua dintre ligamente sunt:

• Ligamentul incrucisat anterior- LIA- se fixeaza in partea frontala a articulatiei si traverseaza pe diagonala interiorul genunchiului. Rolul acestui ligament incrucisat este de a preveni deplasarea tibiei in fata raportat la femur si sa limiteze miscarile de rotatie;
• Ligamentul Incrucisat posterior- LIP- este pozitionat in spatele articulatiei si nu permite ca tibia sa alunece inapoi fata de femur. Acest ligament are un rol major in stabilitatea generala a genunchiului.

Aceste doua ligamente incrucisate contribuie la efectuarea normala a miscarilor: indoire/ flexie, intindere/ extensie si rotatie. In acelasi timp controleaza pe cat posibil miscarile bruste/ necontrolate aparute in urma traumatismelor sau solicitarilor sportive.

Functia ligamentelor: stabilitate, miscare si protectie

Ligamentele incrucisate au multiple functii cheie:

1. Ofera stabilitate anterio-posterioara - LIA nu permite alunecarea tibiei in fata, iar LIP nu permite alunecarea in spate;
2. Amortizeaza socurile - ligamentele contribuie la distribuirea presiunii in interiorul articulatiei, protejand astfel cartilajele. Leziunile ligamentelor incrucisate pot avea urmari ca suprasolicitarea meniscului sau cartilajului; acest lucru favorizeaza dezvoltarea artrozei;
3. Controlul rotational al genunchiului - in momentul pivotarii sau rotirii genunchiului, ligamentele incrucisate asigura alinierea corecta a tibiei in raport cu femurul.

Leziunile ligamentelor incrucisate: cauze si factori de risc

In majoritatea cazurilor in care vorbim de leziuni ale ligamentelor incrucisate contextul care a dus la producerea acestui eveniment medical a fost unul sportiv.

Cum se produce o ruptura de ligament incrucisat?

Mecanismele care duc la leziunile ligamentelor incrucisate pot fi:

• Pivotare brusca cu schimbarea rapida a directiei, in conditiile in care piciorul este in contact cu solul;
• Dupa saritura aterizarea se face incorect;
• Impactul din exterior sau trauma directa- frecvent in sporturile de contact sau se mai poate intampla cand genunchiul este fortat in hiperextensie.

Factori de risc pentru leziunile ligamentelor

Exista factori ce cresc riscul ca o persoana sa se confrunte cu leziuni la nivelul ligamentelor incrucisate, iar printre acesti afctori se numara:

• Practicarea sporturilor precum fotbal, baschet, handbal, schi, etc. Sunt incluse sporturile ce presupun pivotari, schimbari bruste de ritm sau de directie;
• Efectuarea unei incalziri incorecte la nivelul muschilor coapsei- cvadriceps, ischiogambieri;
• Factori anatomici sau biomecanici precum laxitatea ligamentelor, aliniamente incorecte ale membrelor sau dezechilibrele musculare;
• Varsta - tinerii activi sunt mai predispusi;
• Sexul - femeile sunt mai predispuze leziunilor la nivelul ligamentului incrucisat anterior din cauza unor factori hormonali/ anatomici.

De asemenea mai pot exista factori externi precum suprafata de joc, utilizarea unei perechi de incaltaminte nepotrivite, suprasolicitarea, etc.

Simptomele rupturii de ligament incrucisat

Cand un pacient ajunge in situatia unei rupturi de ligamente incrucisate se va confrunta cu:

• Durere acuta, severa, imediat dupa accidentare;
• Se va auzi un zgomot sau o senzatie de pocnire la nivelul genunchiului;
• Inflamatie rapida dupa producerea accidentarii;
• Dificultate de a suporta greutatea corpului pe genunchiul afectat, instabilitate, senzatie de cedarea genunchiului;
• Mobilitatea este limitata in flexie sau extensie completa.

Diagnostic si evaluare medicala

Diagnosticarea rupturii ligamentelor incrucisate consta in:

• Efectuarea anamnezei si a examenului clinic- medicul solicita informatii despre modul producerii accidentului, simptome si face teste clinice pentru stabilitate;
• Investigatii imagistice: radiografii pentru excluderea fracturilor si RMN pentru vizualizarea ligamentelor si a leziunilor asociate.
• Evaluarea functionala- se va observa gradul de instabilitate, nivelul de activitate al pacientului si cerintele de efort fizic ale pacientului.

Optiuni de tratament pentru leziunile de ligament incrucisat

Alegerea tratamentului pentru leziunile ligamentelor incrucisate depinde de gradul rupturii(partiala sau completa), ligamentul afectat (anterior sau posterior), nivelul de activitate al pacientului, prezenta sau nu a altor leziuni.

Tratamentul conservator se recomanda persoanelor cu leziuni partiale, cu activitate fizica scazuta sau care nu sunt predispuse la alte accidentari sportive. Se recomanda orteza, odihna, recuperare fizica si controlul inflamatiei si durerii.

Tratamentul chirurgical sau ligamentoplastia se recomanda in cazul rupturii complete a LIA sau cand instabilitatea este semnificativa. Interventia se face cu grefe care inlocuiesc ligamentul rupt.

Daca sunt asociate alte leziuni (menisc/ cartilaj) se vor evalua si se vor trata simultan.

Recuperare post-tratament

Perioada de recuperare este esentiala penttru un tratament complet si corect.

Exista trei faze ale recuperarii in special dupa ce este afectat LIA.

1. Faza acuta - primele 1- 2 saptamani- se controleaza durerea si inflamatia, iar genunchiul este protejat prin utilizarea unei orteze si efectuarea unor exercitii usoare pasive sau de izometrie.
2. Faza de mobilizare- saptamanile 2- 6: se readuce amplitudinea miscarilor, prin exercitii de intarire progresiva.
3. Faza de intarire si functionalitate- saptamanile 6-12: exercitii complexe, exercitii de echilibru, mers, dupa care revenirea treptata la activit sportive.

Timpul de recuperare variaza in functie de severitate, de tratament si de implicarea pacientului in acest proces.

Fizioterapia este importanta pentru muschii de sustinere, corectarea echilibrului, coordonare.

Cum poti reduce riscul de a-ti rupe un ligament

Prevenirea leziunilor ligamentare se poate face prin:

• Incalzirea corecta inainte de activitatile fizice;
• Imbunatatirea controlului motor si echilibrului;
• Folosirea de incaltaminte adecvata si evitarea terenurilor pe care se poate aluneca in mod accidental;
• Evitarea fortarii genunchiului daca se simte durere sau un anumit grad de instabilitate;
• Lucrarea constanta a fortei musculare- cvadriceps si ischiogambieri, muschii soldului si trunchiului.