Trasport Catena Pas cu PasTransport gratuit la comenzile peste 250 lei | Program Call Center: Luni - Vineri, 9:00 - 17:00, 0374.336.802
Epicondilita la cot

Epicondilita la cot

Ionut Solescu
de , Redactor Tonica Group
Data publicării: 2 octombrie 2017 Ultima actualizare: 9 mai 2024

Epicondilita la cot este o afectiune provocata de suprasolicitare, de specificul anumitor activitati efectuate, precum si de inaintarea in varsta. Este recomandat sa acordati atentia necesara acestei probleme de sanatate, pentru ca poate sa evolueze in asa fel incat sa faca imposibila folosirea mainii respective. In situatia in care simtiti o durere inexplicabila la nivelul cotului pentru mai mult de o saptamana, este esential sa cereti cat mai curand sfatul unui medic specialist si sa nu incercati sa rezolvati problema folosind doar informatii gasite pe internet. Pentru diagnosticare, medicul trebuie sa cunoasca istoricul medical al pacientului si sa efectueze o examinare clinica a acestuia. De asemenea, poate sa mai fie nevoie de radiografie, RMN sau electromiografie.

Ce este epicondilita?

Specialistii au remarcat faptul ca epicondilita incepe sa se manifeste, de cele mai multe ori, undeva intre varsta de 30 si cea de 50 de ani. In functie de tipul activitatilor pe care le desfasurati, indiferent daca vorbim despre unele profesionale sau recreationale, aceasta afectiune poate sa apara si mai tarziu in viata.

Epicondilita se manifesta prin inflamarea tendoanelor din partea posterioara a antebratelor, adica a acelor tendoane folosite de musculatura extensoare. In situatia in care aceleasi miscari sunt repetate exagerat de mult, zona exterioara a cotului se inflameaza si apare durerea. La nivelul tendoanelor respective pot sa apara rupturi microscopice din cauza folosirii excesive a musculaturii de extensie.

Epicondilita laterala – generalitati

La pacientii cu epicondilita la cot (epicondilita laterala), tendoanele care unesc muschii antebratului se inflameaza in urma unor traumatisme minore sau in urma solicitarii intense a muschilor respectivi. Articulatia cotului nu este afectata in aceasta situatie, fiind vorba doar de o ruptura partiala a fibrelor tendonului. Epicondilita la cot apare pe fondul executarii repetate a miscarilor de insurubare, strangere sau apucare.

Pe de alta parte, probleme la cot pot sa apara si din cauza ridicarii in mod repetat a unor obiecte prea grele. Este recomandat sa aveti in vedere faptul ca aceasta afectiune poate sa duca la imposibilitatea desfasurarii unor activitati. Se poate ca epicondilita la cot sa evolueze imprevizibil, ceea ce inseamna ca la unii pacienti putem avea de-a face cu vindecare spontana. De asemenea, exista si posibilitatea ca problema sa recidiveze in fiecare an.

Simptome epicondilita

Principalele simptome ale epicondilitei sunt reprezentate de durerea sau de senzatia de arsura in exteriorul cotului si de imposibilitatea de a face miscari de apucare sau strangere. In situatia pacientilor cu epicondilita laterala, durerea are – de regula – o evolutie progresiva. In general, durerea incepe sa fie resimtita in timpul desfasurarii unei activitati foarte solicitante sau odata ce activitatea fizica intensa inceteaza.

Persoanele afectate ajung sa nu mai poata sa stranga pumnul iar durerea poate sa iradieze la nivelul bratului si a fetei posterioare a antebratului. In stare de repaus, durerile dispar; reapar insa atunci cand activitatea este reluata.

Cauze epicondilita

Epicondilita (sau cotul tenismenului) este o afectiune dureroasa a cotului, cauzata de suprasolicitare prin practicarea sporturilor precum tenisul sau golful. Desigur, epicondilita poate sa apara si la persoanele a caror activitate profesionala presupune folosirea intensa a cotului. Cele mai expuse sunt cele care lucreaza in domenii precum cel al reparatiilor auto sau al bucatariei, croitorii, instalatorii, precum si tamplarii sau zugravii.

De asemenea, printre persoanele care pot ajunge sa sufere de epicondilita la cot se numara si cele care picteaza, scriu sau canta la un instrument. Practicarea alpinismului sau a inotului poate sa duca, in timp, la aparitia epicondilitei la cot. Cu toate acestea, exista si situatii in care nu se cunoaste cauza exacta a declansarii problemelor, situatii in care persoanele afectate nu au suprasolicitat cotul.

In cat timp se vindeca epicondilita

In cazul persoanelor care sunt supuse unei interventii chirurgicale pentru tratarea epicondilitei laterale, medicul va face anumite recomandari specifice pentru perioada de recuperare si vindecare. Exista si situatii in care unii dintre pacienti pot sa revina la activitatile obisnuite dupa doua luni, insa la unii poate sa fie nevoie de mai mult timp si de sedinte de fizio si kineto terapie pentru vindecare. Cu cat boala a apucat sa evolueze mai mult inainte de interventie, cu atat perioada de vindecare a epicondilitei la cot va fi mai lunga. Atunci cand interventia chirurgicala este efectuata la timp, recuperarea se realizeaza in aproximativ trei saptamani – o luna.

Tratament epicondilita

Primul pas in procesul de tratament pentru pacientii cu epicondilita laterala il reprezinta repausul bratului. Dupa aceea, urmeaza exercitiile fizice si fizio – kinetoterapia. Pentru majoritatea pacientilor, tratamentul care nu implica interventie chirurgicala este suficient pentru vindecare. Medicul poate sa recomande administrarea de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, injectii cu steroizi, terapie cu unde de soc sau purtarea de orteze. Exista si alte alternative pe care le aveti la indemana pentru a ameliora simptomele care insotesc epicondilita la cot, ca de exemplu aplicarea de gheata sau stretchingul.

In situatia pacientilor la care epicondilita laterala este in stadiu avansat si simptomele nu au disparut dupa o jumatate de an sau un an de la inceperea tratamentului nechirurgical, medicul ortoped poate sugera alternativa operatiei. In cele mai multe dintre cazuri insa, nu este nevoie de efecuarea acestui tip de interventie. Operatia nu este lipsita de riscuri, ca de exemplu acela de infectare, de lezare a vaselor de sange sau a nervilor, de pierdere a fortei musculare sau de prelungire a perioadei de recuperare de dupa interventie.