Fractura bimaleolara: ce este si cum se trateaza
Fractura bimaleolara este o ruptura a celor doua margini osase care stabilizeaza glezna: maleola mediala - tibia si maleola laterala - fibula. Fractura bimaleolara apare frecvent in urma unei rasuciri puternice sau a unei caderi, iar articulatia devine instabila.
Ce inseamna fractura bimaleolara, pe intelesul tuturor
In fractura bimaleolara ambele parti ale gleznei sunt afectate, iar oasele pot ramane aliniate sau se pot deplasa.
In cazurile de fractura bimaleolara cu deplasare, glezna isi pierde alinierea anatomica, factor ce duce la cresterea riscului de durere cronica si artroza post-traumatica.
Fractura bimaleolara poate fi asociata cu leziuni ale ligamentului dintre tibie si fibula (sindesmoza); este influentata stabilitatea.
Cauze frecvente ce duc la aparitia fracturii bimaleolare
- Rasuciri bruste in timpul activitatilor sportive, coborarea de pe bordura, alunecarea pe gheata;
- Caderile sau accidentele rutiere-impact violent;
- Oase fragile - osteoporoza, in special la varstele inaintate.
Atat tinerii, cat si varstnicii pot suferi de fractura bimaleolara.
Semne care indica o fractura bimaleolara
La prezenta oricarui semn dintre urmatoarele se recomanda apelarea la medic in vederea diagnosticarii corecte si tratarii cat mai timpurii a fracturii astfel incat recuperarea sa fie completa:
- Durere intensa, dificultate mare la mers sau imposibilitate de a calca;
- Umflare rapida, vanataie, in unele cazuri deformare vizibila;
- Durere la atingere pe ambele parti ale gleznei - intern si extern;
- Degete reci/ palide sau amorteala persistente sunt semne de urgenta - pot fi semne ce indica afectare vasculara sau compresie.
Masuri in primele ore dupa aparitia fracturii bimaleolare
- Nu se va calca pe picior - se va merge cu sprijin pe carje sau cu ajutor;
- Se aplica gheata sau comprese reci 10-15 minute, de cateva ori pe zi. Gheata nu se aplica niciodata direct pe piele, se va folosi un prosop sau o bucata de material textil;
- Piciorul se va mentine in pozitie ridicata, mai sus de nivelul inimii cat mai mult timp pe parcursul zilei;
- Daca fractura este deschisa sau la nivelul membrului este prezenta o deformare mare se va merge direct la urgente.
Diagnosticarea fracturii bimaleolare
Pentru diagnosticarea fracturii bimaleolare sunt necesare:
- Consult ortopedic - cu verificarea circulatiei si sensibilitatii membrului afectat;
- Radiografii de glezna, este posibil ca medicul sa solicite imagini suplimentare pentru a nu rata o fractura mai sus pe fibula;
- CT in cazurile complexe.
Planul de tratament al fracturii bimaleolare
Managementul terapeutic este hotarat dupa ce se stabileste daca fractura bimaleolara este stabila sau instabila:
- Stabila: oasele sunt aliniate, articulatia ramane congruenta. In acest caz tratamentul poate consta in imobilizare si controale radiologice, fara a fi necesara interventia chirurgicala;
- Instabila: exista deplasare, incongruenta articulara sau semne de instabilitate/; sindesmoza. In majoritatea cazurilor de acest tip se recomanda operatie de tip ORIF- reducere si fixare interna;
- Radiografiile de control saptamanale sunt importante in primele saptamani, deoarece fractura bimaleolara poate parea “la loc”, dar in ghips poate aluneca.
Tratamentul conservator al fracturii bimaleolare este o optiune daca:
- Alinierea oaselor este buna si stabilitatea este confirmata de medic;
- Exista riscuri chirurgicale mari sau contraindicatii.
Tratamentul conservator consta in:
- Atela/ ghips gambiero-plantar sau orteza de tip gheata;
- Sprijinul va fi progresiv, in functie de indicatiile medicale;
- Se vor efectua controale clinice si radiografii la intervale stabilite de medic, in functie de severitatea situatiei.
Tratamentul chirurgical se recomanda:
In fractura bimaleolara instabila si se trateaza prin ORIF: oasele sunt pozitionate in pozitia corecta si fixate cu placi si suruburi.
Daca fractura bimaleolara are si leziuni de sindesmoza, chirurgul o va fixa - surub trans-sindesmoza sau dispozitiv tip suture-button, in vederea mentinerii rapoartelor corecte tibie-peroneu.
Cand interventia poate avea loc in ziua accidentarii sau a doua zi. Se tine cont de starea tesuturilor moi.
Recuperarea dupa fractura bimaleolara
Recuperarea este de lunga durata si este formata din mai multe etape:
Primele 0-2 saptamani dupa fractura:
- Controlul durerii, mentinerea ridicata a membrului, ingrijirea inciziei;
- Imobilizare - atela, ghips, gheata si mers cu carje.
Saptamanile 2-6 dupa fractura bimaleolara:
- Verificari clinice si la nevoie radiografice;
- Inceperea miscarilor controlate si a exercitiilor usoare, pentru scaderea rigiditatii.
Dupa 6-8 saptamani:
- Se trece la sprijin progresiv, in functie de stabilitate;
- In unele cazuri mobilizarea precoce a ajutat la accelerarea recuperarii.
Dupa 3-6 luni de la fracturare:
- Se creste rezistenta, echilibrul si se revine la activitatile normale
Dupa 6- 12 luni de la fracturare:
- Se revine treptat la activitatile sportive, cand forta si controlul de la nivelul membrului afectat se apropie de cele ale piciorului sanatos.
Ce e normal si ce nu dupa fractura bimaleolara
- Umflarea poate persista cateva luni- in special seare- ridicarea piciorului si miscarea dozata ajuta la recuperare
- Rigiditatea matinala este frecventa la inceput
- Dupa fractura bimaleolara poate fi necesara contactarea de urgenta a cadrelor medicale daca:
- Durerea se intensifica brusc, apare febra, roseata extinsa si secretie la incizie
- umflare puternica si durere la gamba, asociate eventual cu dificultati respiratorii- posibila tromboza/ embolism
- amorteli persistente sau modificarea culorii degetelor.
Posibile complicatii ale fracturii bimaleolare
- Rigiditate: se previne prin mobilizare ghidata si exercitii consecvente;
- Infectie - mai ales dupa operatie: igiena plagii si in caz de semne de inflamatie prezentarea la medic;
- Instabilitate reziduala sau probleme de sindesmoza: e recomandata reevaluarea;
- Artroza post-traumatica: creste riscul daca articulatia nu este congruenta.
Rolul kinetoterapiei in recuperarea fracturii bimaleolare
Kinetoterapia contribuie la atingerea obiectivelor post fractura bimaleolara:
- Recastigarea capacitatii de miscare, fara a forta- in special dorsiflexia;
- Reactivarea musculaturii gambei si a piciorului;
- Reeducarea mersului si a echilibrului.
La recomandarea kinetoterapeutului se pot executa exercitii precum: “alfabetul”, cu varful piciorului in aer, sau exercitii de baza cu banda elastic.
Aspecte urmarite de medicul ortoped in fractura bimaleolara
In acest tip de fractura, medicul nu analizeaza doar cele doua linii de fractura, ci si spatiul articular - daca talusul sta centrat -, cat si semnele de instabilitate. Radiografia de stres sau evaluarea sub greutate pot fi de ajutor in cazuri clinice selectate.
Daca fractura bimaleolara este asociata cu ruptura de ligamente sau cu o leziune importanta a sindesmozei, planul operator poate include fixare suplimentara pentru pastrarea congruentei gleznei.
Inainte de tratamentul chirrugical, umflarea semnificativa poate impune amanarea scurta a interventiei pana cand pielea devine sigura pentru incizie.
Dupa operatia de fractura bimaleolara medicul poate recomanda medicatie anticoagulanta, in vederea reducerii cheagurilor de sange.
Concluzii
Fractura bimaleolara nu inseamna intotdeauna operatie, dar aproape intotdeauna inseamna o glezna care trebuie urmarita.
Cu diagnosticare corecta, alinierea oaselor refacuta- conservator sau chirurgical, si recuperare consecventa, se va putea reveni la mers normal si la activitatile preferate.
Pentru o buna sanatate a oaselor se recomanda o alimentatie bogata in proteine, in vitamina D si calciu - acestea se vor lua din alimentatie sau din suplimentele alimentare.
De evitat:
- sarirea controalelor, deoarece fractura bimaleolara poate arata bine clinic, dar radiografia confirma alinierea;
- fumatul: nicotina incetineste vindecarea osoasa si creste riscul de complicatii.
