Sacroileita
Sacroileita este o afectiune care presupune inflamarea ambelor articulatii sacroiliace sau doar a uneia dintre ele. Aceste articulatii se afla in zona inferioara a spatelui. Articulatiile de la nivelul spatelui nu sunt la fel de mobile ca alte articulatii, tocmai pentru ca rolul lor acolo unde sunt situate este cel de a asigura stabilitate corpului. Atunci cand aceste articulatii se inflameaza, chiar si miscarile abia perceptibile ale coloanei vertebrale pot genera durere si disconfort in partea inferioara a spatelui, la nivelul feselor, la unul dintre membrele inferioare sau si la amandoua.
Sacroileita este o afectiune ce poate fi asociata in multe situatii cu boli responsabile de aparitia artritei inflamatorii a coloanei vertebrale. Din acest motiv, sacroileita este diagnosticata cu dificultate. In functie de localizarea afectiunii, sacroileita poate fi de trei feluri: in partea stanga, in partea dreapta sau in ambele parti (bilaterala). De asemenea, exista si trei stadii ale bolii. Gradul I include simptomele usoare, insotite uneori de durere la nivelul spatelui. Al doilea grad include durerile care apar la nivelul coapselor si al feselor, iar al treilea grad se manifesta prin mialgii, crampe, radiculita si crestere a tensiunii arteriale.
Sacroileita - simptome
Cele doua articulatii sunt situate in partea de jos a spatelui, in locul unde oasele coxale (iliace) ale bazinului se conecteaza cu fiecare parte a sacrului, la nivelul soldurilor. Amplitudinea de miscare a acestor oase mari este slaba, ele fiind stabilizate de muschi si de ligamente puternice. De cele mai multe ori, junghiurile se acutizeaza daca pacientul se apleaca in fata sau duce greutate. In general ajung sa dispara spontan, revenind apoi brusc pe parcursul mai multor saptamani sau chiar al mai multor luni. Daca musculatura este slabita, sindromul se manifesta mai evident. In cazul in care muschii si ligamentele ce sustin articulatiile sunt lipsiti de stabilitate, sau daca musculatura este slabita, sindromul se manifesta mai evident. Fenomenul poate sa fie provocat de asemenea si de pozitia oblica a bazinului cauzata de lungimea inegala a membrelor inferioare.
Simptomele sacroileitei pot fi de genul amortelii sau a furnicaturilor, mictiune scazuta, dar si durere lombara, inghinala sau la nivelul muschilor fesieri, a membrului inferior sau a soldului, In cazul pacientilor cu sindrom sacroiliac sever, pot sa apara insomnii si chiar depresie. Sacroileita poate fi greu de depistat, avand in vedere ca diagnosticarea prin radiografiere RMN sau CT nu arata anormalitati de cele mai multe ori. Ligamentele articulatiei sacroiliace sunt cele mai puternice din organism si sunt descoperite cu greu de cei mai multi clinicieni.
Cauzele sacroileitei
De cele mai multe ori, durerile se instaleaza in urma unui sut in gol, a unei caderi sau in cazul in care este ridicata o greutate prea mare. Printre cauzele cel mai des intalnite ale sacroileitei putem mentiona o eventuala trauma la coloana lombara, o operatie a soldului sau a coloanei, laxitate ligamentara, instabilitatea muschilor, ligamentelor si fasciei. De asemenea, printre cauze se afla si biomecanica anormala sau stresul asimetric, vetrebrele degenerative sau ridicarea greutatilor intr-un mod necorespunzator. Sacroileita ar putea sa faca parte din spondilita anchilozanta, care este o stare artritica inflamatorie. Aceasta afectiune poate favoriza aparitia unor complicatii foarte grave, ca de exemplu dificultati la respiratie, deformare la nivelul coloanei vertebrale, infectii ale plamanilor sau probleme de natura cardiaca.
In cazul femeilor insarcinate, articulatiile sacroiliace se extind pentru a permite copilului, care este in curs de crestere, sa aiba suficient loc. Aceasta transformare care are lor in organismul femeii gravide creste stresul la nivelul articulatiilor si poate genera simptomele specifice sacroileitei. Riscul de aparitie a acestei afectiuni este mai mare in situatia persoanelor care sufera din cauza endocarditei, a dependentei de droguri intravenoase sau a infectiilor de tract urinar.
Tratament sacroileita
Pentru tratarea sindromului sacroiliac, foarte eficienta este kinetoterapia manuala, prin tehnicile de eliberare a fasciei, a muschilor din zona si a ligamentelor. Aceste tehnici sunt adaptate de kinetoterapeut in functie de fiecare pacient. Un rol foarte important il are si programul de exercitii care insoteste tehnicile respective. Tratamentul consta in aplicarea unei surse de caldura, in administrarea de anti-inflamatoare, analgezice si medicamente ce relaxeaza musculatura.
Planul de tratament pentru sacroileita trebuie intocmit de medic, dupa ce evalueaza simptomele pacientului si dupa ce cauza afectiunii este identificata. Se poate ca in prima faza sa nu fie nevoie de medicamente care necesita prescriptie medicala, insa in situatia in care se dovedesc ineficiente vi se pot prescrie medicamente mai puternice de catre specialist. Pentru a ameliora spasmele musculare care sunt asociate deseori sacroileitei, se pot prescrie relaxante musculare, ca de exemplu ciclobenzaprina.
In situatia pacientilor cu sacroileita, medicul poate recomanda inclusiv inhibitori TNF. Dintre medicamentele care inhiba factorul de necroza tumorala (TNF), specialistul poate prescrie infliximab, adalimumab sau etanercept. Acesti inhibitori au ajutat in cazul multora dintre pacienti la ameliorarea sacroilitei in asociere cu spondilita anchilozanta.
Interventia chirurgicala si alte metode de tratament
In situatia in care alternativele de tratament enumerate anterior se dovedesc ineficiente iar durerile nu se amelioreaza, medicul poate sugera interventia chirurgicala. Pentru reducerea inflamatiei si a durerilor, se pot folosi injectii cu corticosteroizi in articulatie. Acest tip de injectii se poate administra doar de cateva ori in decursul unui an, pentru ca steroizii pot sa slabeasca tendoanele si oasele.
Tesutul nervos care genereaza durere poate fi distrus sau deteriorat folosind energia pe care o elibereaza aparatele cu radiofrecventa. Durerea provocata de sacroileita poate fi ameliorata si cu ajutorul unui stimulator electric. Chiar daca nu este o afectiune care poate fi prevenita, facand parte din procesul natural de imbatranire, gradul de severitate poate fi diminuat cu ajutorul diverselor metode de tratament pe care medicul le poate recomanda in functie de situatia fiecarui pacient. De asemenea, este bine sa avem in vedere pastrarea unei greutati corporale normale, pentru a evita dezvoltarea unor disfunctii articulare.