Scintigrafie osoasa – tot ce trebuie sa stii

Denumirea de scintigrafie osoasa se refera la o tehnica imagistica utila pentru a diagnostica unele afectiuni de la nivelul sistemului osos, indiferent ca este vorba despre infectii osoase si fracturi, sau despre cancer osos si metastaza osoasa. Aceasta procedura imagistica de diagnostic are ca principal scop observarea scheletului unei persoane, fiind una dintre cele mai importante instrumente folosite pentru a depista cancerul care migreaza dintr-o locatie initiala unde se afla tumora (prostata, san, etc.) si care se raspandeste apoi in os.

Se poate ca medicul sa va recomande efectuarea unei scintigrafii osoase in situatia in care ati resimtit dureri inexplicabile la nivelul oaselor, daca exista suspiciunea de infectii sau de leziuni osoase ce nu pot sa fie observate utilizand radiografii obisnuite.

Ce este scintigrafia osoasa?

Pentru efectuarea scintigrafiei osoase este nevoie de o cantitate mica de substanta radioactiva, folosita pentru a examina mai eficient oasele. Aceasta substanta se numeste „trasor radioactiv” sau „radionuclid” si emite radiatii gamma care sunt detectate de catre un scaner. Radionuclidul se acumuleaza in anumite zone, care poarta denumirea de „puncte fierbinti”, si care pot sa indice unele afectiuni. Printre aceste afectiuni se numara cancerul osos metastatic si tumorile osoase.

Datorita scintigrafiei osoase, medicul poate sa stabileasca din timp un diagnostic sau poate sa documenteze suplimentar anumite leziuni, ceea ce este mai greu de realizat utilizand metodele radiologice conventionale. Aceasta metoda imagistica de scanare osoasa poate indica anomaliile, fiind capabila inclusiv sa evidentieze activitatea moleculara din organism. Datorita acestei alternative, mai multe boli si afectiuni pot sa fie descoperite inca din stadiu incipient, cu mai multa vreme inaintea radiologiei conventionale.

Scintigrafia osoasa si avantajele ei

Scintigrafia osoasa prezinta mai multe beneficii. De exemplu, costurile acestei proceduri sunt mai mici decat cele pentru alte metode de diagnosticare. Pe de alta parte, prin scintigrafie osoasa pot fi detectate eventuale anomalii sau fracturi care nu pot sa fie descoperite prin radiografii obisnuite. De asemenea, oasele pot fi evaluate cu mai mare precizie si poate fi identificat la timp cancerul osos primar. Scintigrafia osoasa este utila si pentru a monitoriza tratamentul unora dintre anomaliile osoase si pentru detectarea osteomielitei (infectie a maduvei osoase sau a oaselor). Medicul poate sa obtina informatii mai exacte decat cele obtinute prin chirurgie exploratorie, putand ulterior sa stabileasca un plan de tratament pentru afectiunea in cauza.

Afectiuni depistate cu ajutorul scintigrafiei osoase

Scintigrafia osoasa ajuta la depistarea mai multor afectiuni. Poate sa fie vorba despre probleme oncologice, care pot sa fie identificate inca din stadiile incipiente si care pot fi monitorizate de-a lungul administrarii tratamentului pentru a se observa evolutia si raspandirea acestora in timp. Aceasta procedura este utila si pentru depistarea unor afectiuni nespecifice ale articulatiilor, precum si pentru identificarea unor afectiuni ale oaselor, ca de exemplu osteomielita sau osteocondrita. Scintigrafia osoasa ajuta la depistarea bolii Paget si a tulburarilor metabolice, a proceselor inflamatorii si traumatice, precum si a modificarilor care apar in metabolismul osos.

Un alt avantaj al scintigrafiei osoase este acela ca pot fi identificate fracturi greu de localizat prin alte metode, aceasta procedura oferind inclusiv detalii despre varsta fracturii. Tot datorita scintigrafiei osoase pot sa fie evaluate daunele provocate de artrita sau de alte boli ale sistemului osos. Aceasta procedura este utila si pentru ca medicul sa determine daca este afectat fluxul de sange catre un os anume.

Scintigrafie osoasa – riscuri

Trebuie subliniat faptul ca scintigrafia osoasa este o procedura care se bazeaza pe folosirea de substante radioactive, substante care insa nu sunt considerate periculoase si care sunt eliminate prin urina de catre pacient. Este important de inteles ca organismul primeste o doza foarte mica de radiatii in timpul efectuarii scintigrafiei osoase, in cele mai multe situatii fiind vorba despre un nivel de radiatii foarte putin diferit de cel al unei radiografii obisnuite.

Exista un risc foarte mic de declansare a unei reactii alergice la markeri, printre posibilele efecte secundare ale efectuarii acestei proceduri numarandu-se sangerarea, durerea si umflarea zonei unde a fost injectat pacientul. In situatia femeilor insarcinate si a celor care alapteaza, se recomanda evitarea scintigrafiei osoase pentru ca fatul poate fi afectat negativ iar laptele matern poate sa fie contaminat.

Pregatirea pacientului pentru scintigrafie osoasa

Nu este necesar ca pacientul sa treaca prin etape speciale de pregatire inainte de a se efectua scintigrafia osoasa. Cu toate acestea, este esential ca pacientul sa informeze medicul in cazul in care a luat medicamente care sa contina bismut sau daca a efectuat in ultimele patru zile un test cu raze X, pentru ca exista posibilitatea ca bismutul sau bariul sa interfereze cu rezultatele oferite de scintigrafia osoasa. De asemenea, medicul trebuie sa fie informat si daca suferiti din cauza unor alte afectiuni medicale sau daca aveti alergie la vreun medicament. Inainte de efectuarea procedurii, medicul va cere pacientului sa indeparteze orice obiecte metalice sau bijuteriile pe care le poarta.

Cum decurge investigatia?

In prima faza a efectuarii scintigrafiei osoase, substanta radiofarmaceutica va fi injectata intravenos pacientului iar apoi se va astepta ca trasorul sa circule prin organism pentru ca sistemul osos sa fie evidentiat. In general este nevoie de aproximativ doua – trei ore pentru ca acest radiotrasor sa poata circula prin corp si sa ajunga la oase in vederea prelevarii informatiilor imagistice. Este important ca pacientul sa bea in acest timp pana la doi litri de apa, pentru ca orice radiotrasor inutil sa fie eliminat din organism. Inainte de efectuarea scanarii, pacientul trebuie sa isi goleasca vezica urinara pentru ca trasorii din urina sa nu obstructioneze observarea oaselor pelvine la momentul scanarii.