Sindromul de tunel carpian – cauze, simptome, tratamente si recuperare

Sindromul de tunel carpian afecteaza mana si incheietura acesteia si poate fi determinat de inflamarea tendoanelor invecinate sau a articulatiei mainii de formatiuni precum lipoame, neurofibroame. Totodata, acest sindrom mai este asociat si altor afectiuni precum diabetul zaharat, boala renala, hipotiroidismul, poliartrita reumatoida.

La cei mai multi dintre pacienti, sindromul de tunel carpian se agraveaza odata cu trecerea vremii, ceea ce face sa fie foarte important ca diagnosticarea si tratamentul sa fie realizate la timp. Nervul median este unul dintre principalii nervi ai mainii si coboara pe brat si pe antebrat, trecand prin tunelul carpian de la incheietura mainii; nervul intra la nivelul mainii si are care functie sensibilitatea degetului mare, a celui aratator, a mijlociului si a inelarului. In acelasi timp, nervul controleaza si muschii din jurul degetului mare.

Prin tunelul carpian trec cele noua tendoane care indoaie degetele, aceste tendoane purtand numele de tendoane flexor.

CUPRINS

Cauzele sindromului de tunel carpian

Simptomele sindromului de tunel carpian

Investigatii si diagnosticare sindrom de tunel carpian

Tratamente sindrom de tunel carpian

Evolutia, complicatiile si profilaxia sindromului de tunel carpian

Sindromul de tunel carpian in sarcina

Recuperare medicala

Cauzele sindromului de tunel carpian

Factorii de risc ai sindromului de tunel carpian sunt: forta cu care sunt exercitate anumite activitati, postura, alinierea incheieturii mainii, repetarea unor activitati, insa acesta mai poate fi declansat si de afectiuni precum inflamarea tendoanelor, traumatisme osoase, arsuri, acumularea de lichid in interiorul tunelului in cazul femeilor insarcinate, fumatul.

Utilizarea excesiva a incheieturii pumnului poate sa duca la compresiunea nervului median aflat la nivelul acestei structuri, care este ingusta si inextensibila. Poliartrita reumatoida, diabetul zaharat sau obezitatea, sunt boli care afecteaza tesutul conjunctiv si care determina inflamarea si tumefierea articulatiilor. Inaintarea in varsta este, de asemenea, una dintre cauzele aparitiei sindromului de tunel carpian.

Hipotiroidismul si acromegalia sunt afectiuni endocrine care pot conduce la aparitia sindromului, la fel si  amiloidoza sau mucopolizaharidozele – boli care cauzeaza diverse depozite la nivelul articulatiilor. Traumatismele osoase si acumularea de lichid in interiorul tunelului carpian, sunt alte doua situatii care pot genera sindromul de tunel carpian. Exista posibilitatea ca acesta sa mai apara si din cauza unor caracteristici anatomice care sunt specifice fiecarei persoane in parte, ca de exemplu tunelul carpian foarte ingust inca de la nastere, insa principalul factor de risc il constituie profesia. Cei al caror serviciu presupune miscari frecvente si bruste ale articulatiei mainii sunt printre cei mai expusi; este vorba despre persoanele care folosesc mult computerul, cele care lucreaza in pozitii dificile sau acelea care trebuie sa tina in maini greutati.

Simptomele sindromului de tunel carpian

Cele mai frecvente simptome ale sindromului de tunel carpian sunt: furnicaturile, durerile la nivelul mainii, senzatia de amorteala cat si de slabiciune a mainii, imposibilitatea miscarii mainii, degetelor dupa trezire. Aceste simptome pot sa apara la o singura mana sau chiar la ambele maini. Intensitatea poate fi usoara, severa, dar in cele mai multe cazuri este moderata.

orteze si supoeturi

La inceput apar furnicaturi, intepaturi in degete (exceptie facand degetul mic), mai ales noaptea. Atunci cand va scuturati mana sau cand o lasati sa atarne din pat, simptomele se pot ameliora. In timpul noptii, pacientii tind sa isi indoaie incheietura mainii si sa comprime suplimentar nervul median. In urmatoarea etapa apar durerile, care pot sa fie de la suportabile pana la foarte mari. Se instaleaza slabiciunea musculara si se poate ajunge pana la atrofierea muschilor de la acest nivel, aceste manifestari fiind prezente atat pe timpul zilei cat si noaptea.

Investigatii necesare si diagnosticarea sindromului de tunel carpian

Examenul clinic, anamneza si testele electrofiziiologice sunt metodele prin care se poate confirma leziunea de la nivelul tunelului carpian. Exista si alte investigatii care sunt necesare: radiografiile (recomandate pentru traumatismele osoase, fracturi, exrescente osoase si modificari de artroza), ecografiile, rezonanta magnetica (indicata pentru depistarea unor posibile tumori, a edemelor locale si a problemelor de circulatie sau a ingustarilor de tunel carpian). Trebuie sa stiti ca, in acelasi timp, si analizele de laborator sunt foarte utile.

Electromiograma (EMG) masoara activitatea electrica in muschi iar rezultatele EMG pot sa arate daca eveti leziuni nervoase sau musculare de orice fel. Ecografia utilizeaza unde de frecventa inalta ajutand astfel la generarea imaginilor oaselor si tesuturilor.

Pentru ca diagnosticul sa fie cel corect este necesar ca datele clinice si cele paraclinice sa fie corelate corespunzator. De cele mai multe ori diagnosticul este sugerat doar de datele clinice, insa medicul poate recomanda investigatii suplimentre paraclinice pentru a depista cauza sindromului de tunel carpian in cazul in care simptomele includ amorteli la nivelul mainii, dureri permanente sau ocazionale care cresc in intensitate atunci cand mana este folosita sau daca se atrofiaza musculatura de la nivelul mainii.

Pentru a corela simptomele, investigatiile de specialitate si un diagnostic sigur, pacientul poate consulta un medic neurolog, reumatolog, ortoped sau de recuperare medicala.

Tratamentele pentru sindromul de tunel carpian

Pentru tratarea acestei afectiuni este recomandata consultarea unui medic specialist. Ca tratament nechirurgical se recomanda in cazuri usoare utilizarea unei atele.

In functie de stadiul bolii, optiunile terapeutice sunt diverse si pot fi combinate intre ele. Atunci cand simptomele sunt usoare, este suficient ca pacientul sa urmeze recomandarile de tratament corect a unor boli preexistente si recomandarile de modificare a rutinei zilnice. De asemenea, persoana afectata de sindromul de tunel carpian trebuie sa tina seama de recomandarile medicului pentru protejarea articulatiei mainii. In unele cazuri se poate sa fie nevoie de folosirea ortezelor speciale pentru incheietura mainii sau de administrarea unor antiinflamatoare si analgezice pentru a reduce durerea si inflamatia.

tunel carpian

Cortizonul (corticosteroidul) este un agent puternic antiinflamator ce poate fi injectat in tunelul carpian. Chiar daca acest tip de injectii usureaza de cele mai multe ori simptomele dureroase sau sunt de ajutor pentru calmarea aparitiei simptomelor, efectul lor este in unele cazuri doar temporar. Injectia cu cortizon poate sa ajute in diagnosticarea sindromului de tunel carpian.

Trebuie mentionat si faptul ca, in toate stadiile bolii, tratamentul fiziokinetic este foarte util.

Tratamentul chirurgical se impune in cazul in care simptomele nu se amelioreaza la cateva luni de la inceperea tratamentului fiziokinetic si medicamentos, presupunand decompresia nervului median. Atunci cand simptomele sunt severe si ajung sa afecteze calitatea vietii pacientului, sau atunci cand datele paraclinice indica o lezare avansata a nervului median, tratamentul chirurgical este de asemenea solutia recomandata.

Procedura chirurgicala se poate face sub anestezie generala sau regionala (mana si bratul). In unele situatii i se va administra pacientului si un sedativ usor printr-o linie intravenoasa care va fi inserata intr-o vena in brat.

In cazul chirurgiei deschise, medicul face o mica incizie in palma. In timpul operatiei, medicul imparte ligamentul transversal carpian, crescand marimea tunelului si scazand presiunea supra nervului median. Dupa interventie, ligamentul poate sa creasca treptat. Cu toate acestea, va fi mai mult spatiu in tunelul carpian iar presiunea asupra nervului median va fi redusa.

Prin chirurgia endoscopica, medicul executa una sau doua incizii mai mici pe piele (portaluri) si foloseste un endoscop (camera miniaturala) pentru a putea vedea in interiorul mainii si in interiorul incheieturii mainii. Se foloseste un cutit special pentru a diviza ligamentul transversal carpian, o procedura asemanatoare celei de eliberare a tunelului carpian deschis.

Rezultatele obtinute in urma interventiilor chirurgicale deschise si a chirurgiei endoscopice sunt asemanatoare. Ambele tehnici presupun anumite beneficii dar si potentiale riscuri. Medicul este cel care discuta cu pacientul despre care dintre tehnici este indicat sa fie folosita in situatia respectiva.

Acupunctura, magnetoterapia si chiropractica sunt tratamente alternative si complementare care, in anumite cazuri, pot fi foarte utile pacientilor care sufera din cauza sindromului de tunel carpian.

Evolutia, complicatiile si profilaxia sindromului de tunel carpian

Atunci cand masurile de preventie si cele terapeutice nu sunt respectate, boala evolueaza spre agravare progresiva. In cazul in care leziunile nervului median evolueaza de mult timp in cadrul sindromului de tunel carpian, pacientul va intampina dificultati in folosirea mainii si apare atrofia muschilor degetelor, ceea ce inseamna ca persoana va ramane cu sechele definitive.

Evitarea suprasolicitarii mainilor este cea mai importanta dintre recomandarile de preventie, insa este esential ca pacientul sa trateze corect si alte boli care pot genera sindromul de tunel carpian. Foarte importanta este si mentinerea unei greutati normale, executarea exercitiilor fizice care ajuta la felxibilitatea mainii. Trebuie de asemenea sa evitati fumatul si sa incetati orice activitate care creeaza un disconfort local, sa evitati frigul si excesul de sare, sa folositi ortezele pentru incheietura.

Pentru cei care sunt nevoiti sa tasteze foarte mult la locul de munca exista cateva dispozitive care pot ajuta la prevenirea consecintelor negative asupra degetelor si a incheieturii: tastaturile ergonomice care urmeaza pozitia naturala a bratelor, un dispozitiv pentru sprijinirea incheieturii si care o mentine in pozitie neutra, un birou si un scaun care sa fie suficient de inalte incat sa permita mentinerea coatelor indoite la 90 de grade si umerii relaxati (eventual si un suport pentru picioare care sa permita unghiul de 90 de grade), un mouse vertical ergonomic.

Orice interventie chirurgicala poate avea complicatii, insa medicul va lua masurile necesare pentru ca riscurile sa fie minime. Complicatiile cele mai frecvente in cadrul procedurii de eliberare a tunelului carpian includ leziuni nervoase, infectie sau sangerare.

Sindromul de tunel carpian in sarcina

Cu toate ca aceasta afectiune este asociata mai ales cu persoanele care lucreaza mult la computer, sindromul de tunel carpian este intalnit adesea si in cazul femeilor insarcinate. Acestea pot sa acuze dureri, amorteala, senzatii de arsura sau de mancarime la nivelul incheieturii si in palma. Este posibil ca lucrurile sa se agraveze si, ca in cazul altor probleme aparute in timpul sarcinii, pacienta sa nu poata folosi medicamente. Masurile de care ar trebui sa tina cont si pe care ar trebui sa le ia sunt insa la indemana. Sunt recomandate miscarile circulare din incheietura urmate de scuturarea mainii cu putere in jos, indroducerea alternativa a mainii in apa foarte rece si in apa foarte fierbine, strangerea pumnului urmata de relaxarea acestuia (actiune repetata de zece ori).

Acupunctura poate reprezenta o solutie, insa numai daca este executata de un practician care are deja suficienta experienta cu femeile insarcinate. Medicul poate sa constate necesitatea purtarii unui suport pentru incheietura sau, in cazul in care simptomele nu se imbunatatesc sau se agraveaza, un tratament scurt cu ultrasunete.

Recuperarea medicala

In perioada de dupa interventia chirurgicala, medicul va incuraja pacientul sa ridice mana deasupra inimii si sa isi miste degetele pentru reducerea umflarii si pentru prevenirea rigiditatii. Se poate ca, in urma procedurii chirurgicale, pacientul sa simta o oarecare durere, umflare si rigiditate. Exista posibilitatea ca simptomele minore care se manifesta in palma sa dureze de la cateva saptamani pana la cateva luni.

S-ar putea sa fie nevoie sa purtati, pentru cateva saptamani, o orteza de pumn. Chiar si asa, veti avea voie sa folositi mana pentru diverse activitati usoare, avand insa grija sa va protejati de un posibil disconfort semnificativ. La putin timp dupa interventia chirurgicala veti putea conduce automobilul, veti putea efectua activitatile de auto-ingrijire si orice altceva presupune ridicarea si prinderea usoara. Medicul este cel care va poate spune cand sa reveniti la serviciu si care sunt restrictiile de care trebuie sa tineti cont.

Pentru cei mai multi dintre pacienti, procedura chirurgicala imbunatateste simptomele sindromului de tunel carpian. Chiar si asa, recuperarea poate sa fie treptata iar recuperarea totala poate sa dureze pana la un an.

In cazul in care aveti dureri si slabiciuni care sa persiste mai mult de doua luni, medicul poate sa va recomande sa consultati un kinetoterapeut care sa va ajute sa va recuperati mai rapid. Daca suferiti si din cauza unei alte afectiuni care genereaza rigiditate sau durere la nivelul maini sau al incheieturii mainii, precum tendinita sau artrita, exista posibilitatea ca aceasta sa poata incetini recuperarea. Atunci cand sindromul de tunel carpian dureaza de mai mult timp si pacientul ajunge la o pierdere severa de senzatie si/sau de scadere a fortei musculare in zona degetului mare, recuperarea va fi, si in acest caz, ceva mai lenta. Pentru persoanele din aceasta categorie, se poate ca recuperarea sa nu fie niciodata completa.

In unele situatii, sindromul de tunel carpian poate sa se repete, insa cazurile sunt rare. Daca totusi se intampla, cel mai probabil pacientul necesita tratament suplimentar sau se impune interventia chirurgicala.