Ce este pseudartroza?

Pseudartroza este o afectiune care apare atunci cand dupa fractura unui os nu reuseste sa se vindece corect, cu exceptia cazului in care se efectueaza o interventie chirurgicala. In general, se considera ca pseudartroza reprezinta absenta vindecarii osoase la mai mult de sase luni dupa fractura. Din punct de vedere etimologic, aceasta denumire vine din limba latina: pseudo=fals, artroza=articulatie, deci „falsa articulatie”.

Spre deosebire de alte tesuturi, in urma unei fracturi osul are capacitatea de a se vindeca fara a forma tesut cicatriceal, ci formand tesut osos nou, insa progresul evolutiei favorabile al vindecarii fracturilor este influentat de mai multi factori.

 

Astfel, factorii de risc pentru aparitia pseudartrozei pot fi impartiti in: factori legati de pacient, legati de tratament sau legati de tipul fracturii.

Factorii legati de pacient:

• Varsta: pe masura ce imbatranim scade capacitatea de regenerare a tesuturilor, inclusiv a celui osos.
• Femeile peste 55 de ani au riscul mai mare de a dezvolta pseudartroza, deoarece dupa menopauza secretia de estrogen scade, acest hormon avand un rol important in formarea osoasa.
• Fumatul si alcoolul in exces intarzie vindecarea tesuturilor, crescand astfel riscul de neconsolidare a fracturilor. Unele studii au aratat ca riscul aparitiei pseudartrozei in cazul fumatorilor este de cinci ori mai mare.
• Oxigenarea corecta a tesuturilor osoase este esentiala in vindecarea acestora, iar in cazul anemiei sau a circulatiei deficitare (de exemplu afectarea unei vene principale a unui membru), riscul de aparitie a pseudartrozei creste.
• Diabetul zaharat, in special cel dezechilibrat sau complicat cu neuropatie sau afectare renala creste riscul de infectii si complicatii dupa fracturi.
• Hiperparatiroidismul (excesul de hormon paratiroidian) determina scaderea densitatii oaselor, precum si intarziere in vindecarea acestora.
• Hipotiroidismul, prin cantitate insuficienta de hormoni tiroidieni, incetineste metabolismul, iar formarea de os este si ea incetinita cu aproximativ 50%.
• Hipertirodismul accelereaza metabolismul, dar scade si densitatea osoasa, crescand astfel riscul de fracturi.
• Malnutritia scade imunitatea, si, implicit, capacitatea de regenerare a corpului, intrucat pentru vindecarea oricarei rani organismul are nevoie de proteine si energie.
• Prezenta unei infectii in organism creste riscul de neconsolidare osoasa.
• Unele medicamente precum antiinflamatoarele steroidiene (corticosteroizii) si nesteroidiene (ibuprofen, aspirina, celecoxib), unele diuretice, opioidele, inhibitorii de pompa de protoni (omeprazol), anticonvulsivantele, heparinele sau imunosupresoarele pot creste riscul de pseudartroza. Va sfatuim sa ii spuneti medicului dumneavoastra toate medicamentele pe care le aveti prescrise.
• Sarcina sau alaptarea incetinesc formarea calusului osos.
• Starea masei musculare: tonusul muscular bun va duce la o vindecare mai rapida.
• Deficitul de vitamina D si de calciu sunt incriminate in cresterea riscului pentru pseudartroza, iar pe perioada consolidarii fracturii medicii pot recomanda suplimente alimentare care sa ajute la vindecarea corecta.

Factorii legati de tratament:

• Reducerea tardiva a fracturii sau imobilizarea incorecta cresc riscul complicatiilor precum pseudartroza.
• Unele tipuri de tratamente chirurgicale aplicate incorect pot sa favorizeze aparitia aceastei afectiuni.

Factorii legati de fractura:

• Fracturile cominutive (care rezulta in trei sau mai multe fragmente osoase), fiind mai complexe, sunt mai greu de stabilizat si au risc mai mare de necroza a fragmentelor osoase.
• Interpunerea fragmentelor osoase necrozate intre fragmentele osoase ce ar trebui sa se fixeze duce la neconsolidarea fracturii, si, deci, la pseudartroza.
• Daca fragmentele osoase rezultate dupa o fractura sunt devascularizate (isi pierd aportul de sange), lucru ce se intampla frecvent in cazul traumatismelor severe, procesul de vindecare este mult intarziat.
• Distanta mare intre fragmentele osoase poate sa impiedice sudarea corecta a acestora.

In plus, unii pacienti prezinta o predispozitie catre aparitia pseudartrozei datorita defectelor genetice. De exemplu, pacienti tineri fara boli cunoscute sau factori de risc au dezvoltat aceasta afectiune la fiecare loc de fractura dupa fracturi multiple, chiar daca au primit tratament adecvat. Mecanismele moleculare ale pseudartrozei sunt cercetate in prezent, existand dovezi ca un anumit profil genetic si expresia anormala a unor gene pot sa favorizeze aparitia mai multor boli si complicatii, inclusiv pseudartroza.

Simptome pseudartroza

Pseudartroza se poate manifesta in trei moduri diferite:

• Poate sa fie asimptomatica, fiind inca neclar de ce aceasta categorie de pacienti isi pastreaza functionalitatea.
• Poate sa fie simptomatica, in acest caz simptomele fiind reprezentate de durere la locul fracturii care poate sa persiste luni de zile, insotita de mobilitate anormala.
• Poate sa fie insotita de infectie (pseudartroza septica), caz in care poate aparea inrosirea zonei si febra, dar si scadere in greutate nejustificata.

Diagnosticul de pseudartroza

Diagnosticul va fi facut cu ajutorul examenelor imagistice: radiografie, eventual tomografie computerizata (CT) si rezonanta magnetica.

La radiografie, puntile care unesc fragmentele osoase nu exista si persista spatiul dintre aceste fragmente, iar capetele lor pot sa fie sclerozate. In cazul suspiciunii unei infectii la acest nivel, se pot lua si biopsii pentru efectuarea de examene bacteriologice.

Tratamentul pseudartrozei

Tratamentul pseudartrozei are ca scop stabilizarea osoasa si restabilirea functiei normale. Acesta poate fi chirurgical sau nechirurgical.

Tratamentul chirurgical cuprinde grefa de os impreuna cu fixarea interna si/sau externa.

Standardul de aur este grefa autologa (recoltata din corpul pacientului), aceasta avand cel mai bun potential pentru inducerea osteogenezei. Cel mai frecvent se recolteaza tesut osos din creasta iliaca, care va fi ulterior transplantat la locul pseudartrozei. Recoltarea poate sa fie dureroasa, insa cantitatea de os prelevata nu va cauza probleme functionale sau cosmetice. Materialul osos ce constituie grefa va relansa procesul de vindecare, conferind baza in jurul careia poate sa se dezvolte noul os.

Allogrefa (grefa de la alt pacient sau de la cadavru) este folosita in cazul in care pacientul refuza prelevarea de material osos, dar si la copii sau varstnici, adica la pacienti la care nu exista destul os autolog.

Substituentii de os sunt produse asemanatoare osului care au proprietati osteostimulative si antimicrobiene, imitand substantele chimice care se gasesc in osul natural.

In functie de tipul pseudartrozei, medicul ortoped poate sa decida sa foloseasca una sau mai multe tipuri de grefe, insa trebuie sa stiti ca grefele de os sau substituentii nu vor da stabilitate zonei fracturate si veti necesita interventii chirurgicale suplimentare (fixare interna si/sau externa) pentru vindecarea completa.

Fixarea interna are mai multi timpi: primul timp il reprezinta debridarea (curatarea) zonei, urmat de grefarea de os, apoi fixarea interna propriu-zisa, adica aplicarea de catre medicul ortoped a unei placi metalice si a unor suruburi blocate cu ajutorul unor piulite. Unii medici prefera folosirea unei tije metalice (confectionata din titan), care este introdusa in canalul medular al osului. In cazul in care pacientul sufera de osteoporoza, aceste tije se acopera cu colagen si hidroxiapatita, substante care favorizeaza vindecarea osului.

Fixarea externa este folosita in cazurile in care medicul chirurg considera ca este nevoie de o mai buna stabilitate a zonei de pseudartroza. Pe exteriorul bratului sau piciorului afectat se va atasa un cadru metalic sau de carbon care va fi fixat pe os.

Tratamentul nechirurgical este reprezentat de stimularea electrica: unde electromagnetice sau ultrasunete sunt emise de un aparat care trebuie plasat pe piele, deasupra zonei de pseudartroza, timp de 20 de minute pe zi. Aceste unde favorizeaza formarea de hidroxiapatita care accelereaza vindecarea osului. Mentionam totusi ca acest tip de tratament nu a dat rezultate consistente, tratamentul chirurgical ramanand de prima intentie.

Pseudartroza continua sa fie o complicatie grava a fracturilor datorita impactului asupra calitatii vietii pacientilor si datorita dificultatilor de tratament. In plus, preventia pseudartrozei poate sa aduca multe provocari datorita existentei factorilor de risc ai pacientilor care nu pot fi modificati pe termen scurt.