Periartrita scapulohumerala la copii

Articulatia umarului este alcatuita din trei oase: omoplatul sau scapula, humerusul si clavicula. Ea este acoperita de o capsula, care la randul ei este captusita cu o membrana sinoviala care produce lichid sinovial, cu rol in lubrifierea articulatiei. Articulatia umarului este cea mai mobila articulatie a corpului nostru, dar este si predispusa la leziuni.

Ce este periartrita scapulohumerala?

Periartrita scapulohumerala este o afectiune relativ comuna care apare atunci cand cantitatea de lichid din articulatia umarului scade. Acest lucru duce la inflamatia capsulei, iar apoi in interiorul articulatiei se formeaza benzi de tesut cicatricial numite aderente.

Alte denumiri pentru periartrita scapulohumerala sunt „umarul inghetat” sau capsulita adeziva.

Aceasta maladie apare de regula in decada a sasea de viata, iar debutul inainte de varsta de 40 de ani este foarte rar. Varsta medie de debut este de obicei 54-55 de ani, dar pot fi afectate persoanele de orice varsta. Periartrita scapulohumerala afecteaza de obicei o singura articulatie (cea nedominanta) si exista o usoara predominanta a bolii pentru femei.

Periartrita scapulohumerala – cauze, factori de risc

Cauza pentru care apare periartrita scapulohumerala este necunoscuta, dar ipoteza cea mai larg acceptata este ca inflamatia apare initial la nivelul capsulei articulare, iar apoi este urmata de fibroza reactiva si aderente. Acest lucru va duce la durere, iar aderentele vor determina scaderea gamei de miscare a umarului.

Exista totusi cateva boli care au fost asociate cu periartrita scapulohumerala, si anume: diabetul zaharat, afectiunile tiroidiene (hipo sau hipertiroidism), boala Parkinson, spondiloza cervicala, hipertrigliceridemia si unele tipuri de cancere. Aceasta afectiune poate sa apara si dupa unele traumatisme sau leziuni la nivelul umarului (fracturi, interventii chirurgicale sau dupa imobilizarea umarului).

In plus, au fost raportate cateva cazuri rare de periartrita scapulohumerala dupa interventii chirurgicale care nu au avut legatura cu articulatia umarului, cum ar fi chirurgia cardiaca si neurochirurgia.

Simptome periartrita scapulohumerala

Periartrita scapulohumerala este o afectiune inflamatorie caracterizata prin rigiditate si durere a umerilor, iar in majoritatea cazurilor apare o pierdere semnificativa a miscarilor pasive, o caracteristica esentiala pentru diagnostic. Nu exista teste de laborator specifice pentru a pune diagnosticul de periartrita scapulohumerala, iar investigatiile imagistice sunt rareori necesare.

Simptomele tind sa se agraveze treptat pe parcursul a catorva luni sau chiar ani, iar in cazurile severe oscilatia naturala a bratului care apare la mers poate fi pierduta. In unele cazuri, periartrita scapulohumerala poate fi insotita de hipotrofia musculaturii.

Periartrita scapulohumerala este o afectiune invalidanta si uneori foarte dureroasa, care are 3 semne distinctive:

• Durere severa, care persista chiar si in timpul noptii
• Rigiditatea progresiva a articulatiei umarului
• Pierderea aproape completa a posibilitatii de a efectua miscari de rotatie externa (pasiva si activa)

Periartrita scapulohumerala progreseaza de regula in trei faze:

1. Faza dureroasa, cu durata de 10-40 de sapta Aceasta este caracterizata de durere si rigiditate, iar durerea este accentuata noaptea si este foarte putin ameliorata de antiinflamatoare nonsteroidiene.
2. Faza adeziva – care apare de regula dupa 4 luni si poate sa dureze pana la 1 an. Durerea dispare treptat, dar persista rigiditatea articulatiei umarului. Durerea apare numai la miscari extreme.
3. Faza de rezolutie – care poate dura intre 1 an si 3 ani. Aceasta etapa este relativ nedureroasa, iar gama de miscare a articulatiei se imbunatateste treptat.

Tratament periartrita scapulohumerala

In cele mai multe cazuri, periartrita scapulohumerala este o boala autolimitata, cu rate crescute de recuperare spontana in decurs de 18-30 de luni. Tratamentul vizeaza ameliorarea simptomatologiei si imbunatatirea gamei de miscare a articulatiei afectate. Cateva optiuni de tratament sunt urmatoarele:

• Antiinflamatoare nonsteroidiene (naproxen, ibuprofen) – care pot fi folosite pentru controlul durerii
• Kinetoterapie – care au rolul de a reduce intensitatea durerii si de a ameliora rigiditatea. Intensitatea exercitiilor de miscare, intindere si rezistenta trebuie crescuta treptat, pentru a nu agrava simptomatologia.
• Corticosteroizi orali – pentru ameliorarea durerii pe termen scurt
• Injectii intraarticulare cu corticosteroizi – acestea imbunatatesc gama de miscare si reduc intensitatea durerii, dar, ca si corticosteroizii administrati pe cale orala, durata tratamentului este limitata pentru a evita posibilele efecte secundare.
• Manipularea sub anestezie generala – aceasta procedura este rezervata cazurilor refractare, care nu raspund la alt fel de tratament. Umarul este manipulat usor in flexie, abductie si rotatie externa, iar in articulatie se injecteaza antiinflamator si anest
• Daca nici manipularea sub anestezie nu are efectul scontat, cazurile severe de periartrita scapulohumerala au indicatie de chirurgie artroscopica. Eliberarea capsulei articulare si sinovectomia (in faza dureroasa a bolii) pot fi eficiente in controlul progresiei acestei afectiuni.
• Interventia chirurgicala deschisa – pacientii cu accidente vasculare cerebrale, cei cu periartrita scapulohumerala posttraumatica sau cu aderente importante care limiteaza interventia artroscopica sunt candidati pentru aceasta procedura.

Periartrita scapulohumerala – complicatii

Periartrita scapulohumerala are o durata medie de 1 pana la 3 ani, iar la aproximativ 15% din cazuri si celalalt umar este afectat in decurs de 5 ani.

Complicatiile periartritei scapulohumerale sunt urmatoarele:

• Persistenta durerii
• Persistenta rigiditatii
• Luxatia articulatiei glenohumerale (articulatia formata din capul humerusului si cavitatea glenoida a scapulei)
• Fractura de humerus
• Ruptura tendonului bicepsului
• Ruptura muschilor din coafa rotatorie (o colectie de muschi si tendoane care acopera capul humerusului)

Periartrita scapulohumerala – sfaturi pentru preventie

Deoarece perioada de recuperare pentru periartrita scapulohumerala poate fi lunga si stresanta, este foarte important sa luati masuri ori de cate ori este posibil pentru a preveni aparitia acestei afectiuni. Cativa pasi simpli pentru a ajuta la aceasta sunt urmatorii:

• Intindeti-va umerii si spatele zilnic
• Faceti miscari de rotatie, adductie si abductie cu umerii
• Daca lucrati mult timp la birou in fata calculatorului, adoptati o postura corecta (coatele, soldurile si genunchii trebuie sa fie drepte si picioarele sprijinite pe podea).
• Unul dintre factorii de risc pentru periartrita scapulohumerala este o leziune la umar sau brat, asa ca daca ati suferit o accidentare sau o interventie chirurgicala este foarte important sa incepeti exercitiile recomandate de kinetoterapeut cat mai devreme.
• Dupa unele studii, periartrita scapulohumerala este mai frecventa in randul persoanelor cu diabet zaharat. De ce se intampla acest lucru nu se stie clar, dar ar putea fi consecinta nivelurilor crescute de glucoza din sange, care se poate atasa de colagenul din articulatia umarului, crescand riscul de rigiditate. Oricare ar fi explicatia, daca aveti diabet, tineti-l sub control.